Desi Congresul a avut loc la sfarsitul lunii octombrie, rezolutia si hotararile adoptate au fost redactate in unanimitate abia acum si ne-au parvenit la redactie prin presedintele Asociatiei Invatatorilor din Arad, dl. Viorel Dolha, care si desfasoara in acest moment un proiect de educatie pe Valea Timocului sarbesc, proiect sustinut de Institutul Cultural Roman.
Redam in cele ce urmeaza integral textul hotararilor pentru ca ele pot constitui materiale de lucru pentru cadrele didactice din zonele pe care acest congres le-a dezbatut in acest an: Balcanii, Basarabia, cu regiunea transnistreana, Serbia si Bulgaria.

Hotarari ale Congresului National al Invatatorilor/Institutorilor din Romania si al celor romani de peste hotare adoptate la Arad in perioada 28-29 octombrie 2006

Pe langa REZOLUTIA votata in unanimitate de cei 650 invatatori/institutori din toate judetele, sectoarele capitalei si din toate comunitatile romanesti istoriceste constituite de peste hotare prezenti in  sala Palatului Cultural din Arad in 29 octombrie 2006, s-au mai votat in unanimitate urmatoarele:

1. Se solicita Domnului Ministru al Educatiei sa confere cea mai importanta distinctie pentru un slujitor al scolii romanesti Domnului Dionisie Papacafa din Skopje –Macedonia. Domnul Papacafa a fost, ca si tatal sau, invatator la scoala romaneasca din satul sau natal Cupa din Grecia. Nu a fost in Romania. A absolvit fostul Liceu Roman din Salonic. Tatal sau a suferit si el fiindca a predat in romana fiind exilat in insule. Dionisie Papacafa a fost ultimul invatator care a predat in romana in satul Cupa. A predat cheile scolii oficialitatilor grecesti la somatia acestora. Pentru vina de a sluji scoala romana a fost nevoit sa-si paraseasca tara (Grecia) si sa se stabileasca in fosta Iugoslavie (in Skopje) si sa isi schimbe si profesia. Dupa independenta Macedoniei, pensionar fiind, Dionisie Papacafa a inceput iar sa serveasca scoala romana din Balcani. A participat la elaborarea de manuale pentru cursurile facultative ale copiilor aromani din Macedonia si a publicat o culegere de basme meglenoromane, el fiind meglenoroman. Vorbeste o romana bogata si curata, are vaste cunostinte despre cultura romana incat nu ne vine sa credem ca nici macar nu a vizitat Romania. Este produsul a ceea ce a fost candva scoala romana in Balcani si modelul slujitorului scolii romanesti.

2. Medalia de aur (inregistrata la Banca Nationala) acordata CONGRESULUI INVATATORILOR de catre Doamna Rector Lizica Mihut din partea Universitatii Aurel Vlaicu din Arad a fost data in pastrare pana la viitorul congres invatatorilor romani din Transnistria, doamnei director Raisa Padureanu din Tiraspol. Acesti invatatori din Transnistria au facut suprema dovada a atasamentului fata de scoala romaneasca. Au aparat-o la propriu de armata, politia si autoritatile separatiste, au suferit agresiuni fizice si morale, au facut scoala fiindu-le taiata apa si curentul luni de zile, au convins elevii si parintii ca limba nu se pastreaza fara sacrificii. In timpul conflictului armat au fost invatatori si elevi ucisi pentru ca mergeau la scoala cu tricolor romanesc.

3. Cei prezenti la congres au exprimat prin vot unanim promisiunea ca primii colegi romani din Serbia de NE (Timoc), din Bulgaria, din Albania si Grecia care vor reusi sa introduca in scoli publice din tarile lor cursuri de cultivare a limbii materne, vor avea in fiecare judet al Romaniei deschisa casa unui invatator. Cu atat ne sta in putere sa recompensam o astfel de eventuala reusita.  Din varii motive, cultivarea limbii materne in scolile publice din aceste state (zone) nu au reusit sa o impuna nici institutii ale statului roman, nici institutii internationale, nici asociatiile respectivelor comunitati romanesti. Speram sa reuseasca acesti colegi invatatori acolo unde altii nu au vrut sau nu au putut.

4. Reprezentantii judetelor si sectoarelor la congres solicita de urgenta inlocuirea actualei programe de istorie la clasa a IV-a cu una care sa fie coerenta, in ton cu celelalte programe, cu obiective si continuturi prin care elevilor sa li se ofere sansa de a-si cunoaste trecutul comunitatii lor, al natiunii din care fac parte, al minoritatilor nationale din Romania, al comunitatilor romanesti istoriceste constituite de peste hotare, asigurand o deschidere europeana asupra perceptiei istoriei tinand cont de particularitatile lor de varsta.

5. Congresul a aprobat in unanimitate inceperea demersurilor pentru reinfiintarea Asociatiei Generale a Invatatorilor din Romania. Fiecare asociatie judeteana a invatatorilor existenta, fiecare asociatie existenta in care invatatorii constituie un segment important si-a desemnat reprezentantii in acest viitor for. Reprezentantii judetelor si ai comunitatilor in care inca nu exista asociatii invatatoresti si-au desemnat invatatori/institutori dintre cei prezenti la Arad sa faca parte dintr-un consiliu provizoriu al invatatorilor din Romania si al invatatorilor romani de peste hotare. Acest consiliu nu are personalitate juridica. Este constituit pentru a putea fi in contact cu toate judetele si comunitatile invatatoresti. Regulile functionarii acestor foruri vor fi conform principiului conducerii colective. O propunere a unuia dintre invatatori la care au subscris mai mult de jumatate se va putea prezenta de initiator ca fiind in numele acestui for.

6. Participantii la congres au promis ca isi vor manifesta efectiv solidaritatea de breasla. Cand unul dintre ei va fi nedreptatit, va putea conta ca ii vor fi alaturi cel putin cei 650 colegi prezenti la evenimentul din Arad.
        
REZOLUTIA CONGRESULUI NATIONAL AL INVATATORILOR/ INSTITUTORILOR  DIN ROMANIA SI AL INVATATORILOR/ INSTITUTORILOR  ROMANI DE PESTE HOTARE ARAD 28-29 OCTOMBRIE 2006
       
       
         SCOALA SI COMUNITATILE LOCALE
De cativa ani, legislatia permite autoritatilor locale, intr-o forma sau alta o finantare fara limite a activitatilor din scoli. Singurele limite sunt cele vrute sau inventate cu buna stiinta sau din nestiinta. Ar fi cazul sa se realizeze ca nimic nu are comunitatea mai de pret decat copiii, iar scoala este o casa a lor. Scolii, deci, nu ar trebui sa ii lipseasca nimic, ea fiind cartea de vizita a comunitatii. In prea multe locuri comunitatea se manifesta doar ca o populatie.
Implicarea comunitatii in viata scolii, la toate nivelele, dincolo de simpla finantare, este inca un lucru de dorit. Exigenta comunitatii fata de scoala este un lucru care se comunica de prea multe ori doar pe la colturi, uitand ca scoala este in slujba ei ca furnizor de educatie.
         GESTIONAREA DOMENIULUI EDUCATIEI
Laudabile sunt initiativele si eforturile responsabililor sistemului de invatamant romanesc in sensul descentralizarii si cresterii calitatii educatiei.
Ar trebui multa, multa retinere in a desfiinta scoli mici de la sate. Fara macar scoala care sa aiba clasele  I-IV, satele nu mai sunt sate, ci o gramada de case.
Scolile care lucreaza in schimburi este clar ca nu pot sa desfasoare toate programele necesare. Obligatoriu sala trebuie eliberata pentru schimbul doi.
Ar fi cazul ca sa se extinda timpul petrecut de elevi in scoala, resimtindu-se necesitatea unui program prelungit. Sigur ca pentru aceasta trebuie marit si personalul si asigurate conditii pentru servirea mesei.
Scolile sunt sufocate de birocratia careia ii fac cu greu fata, si de multe ori, in dauna procesului educativ. Nu exista zi sa nu trebuiasca intocmita o situatie. Cum normele de secretare sunt reduse la „sange”, pentru a raspunde forurilor superioare se lasa uneori clasa pentru a numara iar cate ceva. Trebuie sa se realizeze o data pentru totdeauna ca institutiile care centralizeaza, coordoneaza, indruma, controleaza, estimeaza, finanteaza au doar rolul de a asigura buna desfasurare a activitatii la clasa, a momentului in care dascalul se afla intre elevi. Documentele solicitate intr-un ritm diabolic devin uneori un scop in sine. Institutii aflate in slujba scolii sfarsesc in a greva activitatea scolii. Trebuie intronata regula ca pentru nimic nu se iese de la clasa si birocratia sa fie suportabila.
Evaluarea interna si externa trebuie sa urmareasca si sa incurajeze aplicarea noilor achizitii ale stiintelor educatiei si sa nu franeze acest proces.
Pregatirea initiala nu inarmeaza de multe ori tanarul cadru didactic cu ceea ce ii este de folos. Aceasta meserie fiind o arta, se cere sustinerea studiilor superioare printr-o pregatire anterioara prin scolile pedagogice. Pentru ca scoala sa se ridice la exigentele in crestere ale societatii ar trebui o mai serioasa formare initiala si o mult mai consistenta formare continua. Sustinem profesionalizarea prin formare continua, atestata, acreditata si finantata de la buget, care sa ajute dascalul in accederea in cariera pe baza unor criterii care sa corespunda timpului si realitatii pe care o traim. Implementarea noilor comandamente trebuie insotita de stagii de formare care neaparat sa prevada si o secventa de aplicare la clasa cu asistenta din partea formatorului a noilor achizitii.
Masteratul este o treapta care, parcursa, ar fi firesc sa aiba corespondent si in salarizare.
Colegii din scolile minoritatilor nationale au un orar mai mare, dar acest lucru nu se simte in salarizarea lor.
Prea multe optionale au devenit obligatorii.
In comunitatile cu pondere semnificativa a unei minoritati nationale ar fi firesc sa se ofere posibilitatea studierii facultative a limbii acelei minoritati de catre majoritate.
Invatatorii militeaza pentru ca educatia interculturala sa devina o traire a scolii moderne „care tinde sa dobandeasca o dimensiune europeana” si „nu un adaos la activitatea obisnuita din scoala.” Dorim schimbare pentru a putea face fata provocarilor lumii in care traim, iar aceasta presupune transformare: „transformarea sinelui; transformarea scolilor, transformarea societatii”.
Alternativele pedagogice au fost si sunt motorul progresului educatiei. Trebuie incurajate, sustinute si apreciate la adevarata lor valoare.
Masura valorii unui dascal este data de activitatea pe care o deruleaza, de interesul pe care il manifesta pentru propria-i dezvoltare profesionala continua, si nu de alte criterii care doar sa-i ofere un loc „sigur si caldut”. Este necesara o evaluare periodica a fiecarui dascal. Comunitatile isi dau pe mana lor tot ce au mai scump: copiii. In numele dreptului copiilor la scoala de calitate nu trebuie sa avem nici o remuscare in a fi exigenti cu sistemul de invatamant si cu fiecare cadru didactic in parte.
Progresul elevilor trebuie sa fie criteriul aprecierii muncii noastre.
Curriculumul va fi cu adevarat descentralizat cand va corespunde nevoilor de invatare identificate la nivelul scolii si al comunitatii pe care o reprezinta.
Toate disciplinele si toate programele scolare trebuie sa aiba obiective care sa vizeze caracterul. Societatea are nevoie de oameni punctuali, creativi, perseverenti, corecti, loiali, determinati, ingeniosi, responsabili, sensibili, sinceri, constiinciosi, cumpatati, toleranti, onesti, morali, intelepti, rabdatori, optimisti, entuziasti, silitori, profunzi, hotarati, increzatori, precauti, altruisti, harnici, generosi, curajosi, oameni care sa manifeste disponibilitate, compasiune, discernamant, incredere, flexibilitate, blandete, recunostinta, onoare, ospitalitate, modestie, initiativa, siguranta, autocontrol. Toate aceste trasaturi de caracter se cultiva si cine sa le cultive daca nu scoala: zi de zi, ora de ora.
Fiecare programa si disciplina trebuie sa-si propuna si cultivarea atasamentului fata de valorile nationale. In Europa suntem chemati sa o imbogatim, sa adaugam o petala in corola Uniunii si nu sa fim vreo copie sau mixaj.  In programele actuale nu exista obiective in ce priveste respectul fata de limba, istorie nationala, patrie. Exista si este bine ca exista obiective care cer cultivarea deschiderii si multiculturalismului. Limba romana, trecutul romanilor, identitatea nationala raman totusi in responsabilitatea scolii romanesti. Ar fi culmea sa fie in responsabilitatea altcuiva.
Evaluarea nationala la orice sfarsit de ciclu nu urmareste sa masoare asemenea tinte privind caracterul. Sunt sisteme de invatamant in care elevii isi demonstreaza aceste trasaturi de caracter intr-un dosar personal care conteaza la accesul lor spre o alta treapta.
In testele si evaluarile nationale se investeste prea multa energie si prea multi bani. Rolul scolii nu este cel de clasificare a elevilor, ci acela de a-i invata si de a-i invata sa invete. Apoi, acele masuri de mutare a elevilor in alte localitati, cu comisii de supraveghere din afara, cu comisii de verificare din alte parti, pornesc de la premisa ca toti profesorii ar fi necinstiti in scoala lor si cinstiti in alta. Credem ca orice examen s-ar putea tine in propria scoala, cu profesorii scolii. Nu s-ar intampla cel putin cazuri in care coada clasei sa aiba 9 cum s-a intamplat in acest sistem. Nu ar face profesorii asemenea greseli care sa ii descalifice in ochii comunitatii, pe cand o comisie externa se spala pe maini, nu mai da ochii cu aceasta  comunitate. Avand cateva zile de examen in iunie, profesorii nici nu ar avea pretentii financiare suplimentare, evaluandu-si elevii scolii lor.
Concursurile pentru ocuparea posturilor sunt exagerat de centralizate si realizeaza doar evaluarea cunostintelor teoretice. Conducatorii scolilor, ar putea gandi, organiza si derula pentru angajare, concurs in scoala lor la date diferite, ar vedea si la clasa candidatii, ar putea implica si comunitatea in angajarea unui cadru didactic.
Creditele transferabile dau o a doua sansa studentilor. Culmea ca elevilor din preuniversitar, chiar daca se presupune ca sunt totusi mai putin responsabili decat un student care este o persoana majora, nu li acorda sansa de a promova chiar daca la vreo disciplina mai ar avea de recuperat cate ceva.
         SCOALA SI STATUL
Salarizarea actuala face tot mai neatractiva profesia de cadru didactic. Daca pana nu demult varfurile generatiilor deveneau dascali, acum tot mai putini premianti ai generatiilor lor intra in invatamant. Pe termen lung este grav.
Statisticile arata ca Romania este codasa la numarul de locuitori cu studii superioare. O singura masura poate remedia aceasta- finantarea mai multor locuri in facultati.
Multi invatatori de ani buni si-au completat studiile urmand cursurile unor colegii. Acum a inceput moda de a urma facultati de stiinte ale educatiei. Este un lucru pozitiv. Nepotrivit este ca multi si-au suportat si isi suporta financiar aceasta completare de studii. Credem ca este interesul dar si obligatia contractuala a sistemului ca angajatii sai sa se dezvolte profesional. Trebuie sa restituie aceste sume celor care le-au platit in ultimii ani si sa ofere in continuare posibilitatea completarii studiilor propriilor angajati gratuit.
Daca tot suntem absolventi de facultati, normala ar fi statuarea noastra nu numai prin certificarea primita, ci si prin recunoasterea, incadrarea si salarizarea adecvata.
         SCOALA ROMANEASCA DE PESTE HOTARE
Sunt prea multe tari in care comunitati romanesti istoric constituite, purtand diferite nume conform traditiei (rumane, armane, vlahe, moldovene, istroromane, meglenoromane, baiase etc) nu au posibilitatea cultivarii limbii materne in propriile state. Obligatia constitutionala a statului roman este de a interveni ferm pe cai diplomatice cu toate prilejurile pentru acesti frati ai nostri sa beneficieze de acest drept elementar. Restul activitatilor privind romanii de peste hotare sunt niste paleative fata de acest imperativ-scoala in limba materna.
Programele si manualele de istorie sau literatura nu dau elevilor o imagine cat de cat a istoriei si prezentului comunitatilor romanesti de peste hotare. Elevul roman nu afla despre acesti frati ai nostri, ei nu se regasesc deloc in manuale romanesti cand le rasfoiesc. Prapastia dintre noi creste an de an.
Ar fi de dorit ca Asociatiile invatatoresti sa se implice in initierea si derularea unor proiecte menite sa aduca la locul ei limba romana in comunitatile romanesti.
         REFORMA DIN NOI
Trebuie sa fim preocupati mereu de propria formare pentru a fi cu un  pas inaintea vremurilor deoarece avem o mare responsabilitate in ceea ce priveste constructia zilei de maine.
Inca la inceputul secolului XX, un grup important de pedagogi, psihologi, medici si dascali acuzau cu vehementa institutia scolara pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor si la cerintele pietei muncii. O scoala, prin lipsa de profesionalism, poate deforma copilul in loc
sa-l formeze, sa ii inchida orizontul in loc sa i-l deschida, sa il oblige la nemiscare, lipsa de reactie si deci, sa nu-l pregateasca pentru viata.
La noi se vede cu ochiul liber lipsa de respect si incredere de care se bucura scoala.
Inainte de a cauta cauze externe (baza materiala, resurse financiare) ale acestei erodari ne propunem sa analizam barna din ochii nostri, ai dascalilor.
Implementarea celor 7 dimensiuni ale reformei curriculare enuntate mai jos este in multe cazuri doar un deziderat.

PLASAREA INVATARII –CA PROCES- IN CENTRUL DEMERSURILOR SCOLII (IMPORTANT ESTE NU CEEA CE CADRUL DIDACTIC A PREDAT, CI CEEA CE ELEVUL A INVATAT)
Sunt multi colegi care sunt constienti ca trebuie sa realizeze invatare la clasa si care isi adapteaza demersul didactic in acest sens. Acestia nu au constiinta impacata daca au predat, dar nu au reusit sa duca fiecare elev la progresul de care era capabil.
Mult prea multe cadre didactice cred ca au misiunea de a preda. Toti gasesc si vinovati pentru slabul progres al elevilor in copii, parinti, mediu, sistem etc. Uita ca nimeni in afara de ei nu sunt calificati pentru a produce invatare si nimeni in afara de ei nu are aceasta datorie. Menirea celui de la catedra nu este sa predea tinand o prelegere mai mult sau mai putin magistrala, sa scrie sau sa dicteze o schema si apoi sa evalueze. Invatarea nu trebuie lasata ca tema pentru acasa elevilor sau meditatorilor sfarsind ora cu ,,sa invatati acasa ce v-am predat”. Nici celalalt rol pentru care unii se cred meniti- cel de judecatori cautand sa ii prinda pe elevi cu lectia neinvatata. Judecatorii exista pentru a da verdicte si a sanctiona, profesorii pentru a invata. Evaluarea trebuie sa fie masurarea progresului de care este capabil elevul. In functie de aceasta evaluare trebuie sa ia apoi decizia in ce priveste demersul didactic. Evaluarea trebuie sa slujeasca invatarea, sa fie facuta cu fata spre viitor si nu de dragul statisticilor si ierarhizarilor.
 
ORIENTAREA INVATARII SPRE FORMAREA DE CAPACITATI SI ATITUDINI PRIN DEZVOLTAREA COMPETENTELOR PROPRII REZOLVARII DE PROBLEME, PRECUM SI PRIN FOLOSIREA STRATEGIILOR PARTICIPATIVE IN ACTIVITATEA DIDACTICA
Continuturile sunt grija a prea multi colegi. Din scoala trebuie sa ramana deprinderile de munca intelectuala, rezistenta la efort intelectual, abilitatea de a invata si comunica, dragostea pentru o anumita arie curriculara, trasaturi de caracter. Daca in scoala primara, din varii motive, achizitiile fundamentale nu au fost atinse de unii elevii, pare firesc sa constituie tinte si pentru ciclul scolar urmator. Integralele, inelele sau ecuatia de gradul doi, cutare circumstantiala sau cutare formula sau cate altele nu sunt un scop in sine ci un suport pentru formarea de capacitati si atitudini.

FLEXIBILIZAREA OFERTEI DE INVATARE VENITA DINSPRE SCOALA (STRUCTURAREA NU A UNUI INVATAMANT UNIFORM SI UNIC PENTRU TOTI, CONCEPUT PENTRU UN ELEV ABSTRACT, CI A UNUI INVATAMANT PENTRU FIECARE)
Este foarte greu de oferit un parcurs de invatare in ritm propriu fiecarui elev. Prin evaluare trebuie masurat progresul de care este capabil fiecare si de adaptat demersul pedagogic in consecinta. Altfel se ajunge pana acolo incat unor elevi profesorul aproape sa nu li se mai adreseze deloc fiind cu mari ramaneri in urma. Oricat ar fi aceste carente de mari, profesorul trebuie sa isi propuna lectie de lectie sa realizeze un anumit progres si pentru acesti elevi. Din timpul formarii initiale dascalii trebuie sa fie pregatiti pentru  fi profesorii unor tipuri diferite de copii, atat ca si posibilitati intelectuale, cat si de comportament. Activitatile diferentiate si de programele de remediere trebuie sa fie practici curente, consecvent aplicate.

ADAPTAREA CONTINUTURILOR INVATARII LA REALITATEA COTIDIANA, PRECUM SI LA PREOCUPARILE, INTERESELE SI APTITUDINILE ELEVULUI
Abordarea holistica, centrata pe educatia elevului inteles ca o fiinta unitara, ce trebuie sa se integreze intr- o realitate unitara, ar trebui sa oblige fiecare scoala sa gaseasca solutii concrete pentru a adapta curriculumul sau la potentialul specific al elevilor si la contextul local in care isi desfasoara activitatea.
Trebuie propuse elevilor sarcini scolare deschise, la alegere, lasand libertate si initiativa elevului in alegerea temei, a conditiilor de realizare sau a complexitatii sarcinii.
Este necesar sa propunem sarcini de grup, lasand grupul sa decida obiectivele, strategia de rezolvare a sarcinilor, modul de colaborare etc.; trebuie solicitate rezultatele finale fara a supraveghea indeaproape modul de realizare efectiva a sarcinii (luare a deciziilor, colaborare etc.), stimuland negocierea in acceptarea obiectivelor.
Elevii trebuie incurajati sa-si exprime punctul de vedere chiar daca acesta nu este conform cu normele acceptate sau opinia majoritatii gratificand ideile originale, personale, asigurand un climat securizat si stimulativ.
Nivelul de performanta al fiecarui elev trebuie analizat si gasit modul in care poate fi incurajat si propunand strategii diferentiate.
Trebuie propusa si incurajata asumarea de obiective de dificultate graduala.
Dupa fiecare sarcina scolara trebuie oferit feedback, explicand nerealizarile. Aprecierile negative nu trebuie exprimate in termeni de esec ci in termeni de obiectiv de atins in etapa urmatoare facilitand incercarile multiple. Dupa o reusita si gratificarea acesteia, elevului trebuie sa i se propuna urmatorul pas, facandu-l sa se gandeasca la o noua provocare, un nou obiectiv de atins.
        
         INTRODUCEREA UNOR NOI MODALITATI DE SELECTARE SI DE ORGANIZARE A OBIECTIVELOR SI A CONTINUTURILOR, CONFORM PRINCIPIULUI ,,NU MULT, CI BINE”; IMPORTANT ESTE NU DOAR CE ANUME, CI CAT DE BINE, CAND SI DE CE SE INVATA, DAR SI LA CE ANUME SERVESTE MAI TARZIU CEEA CE AM INVATAT IN SCOALA
Conform teoriei gandirii critice ar trebui lectie de lectie sa se concluzioneze de ce am invatat respectivul lucru, la ce ne va folosi.
In abordarile contemporane, invatarea se sprijina pe patru “piloni” aflati intr- o conexiune directa: “a invata sa stii”, “a invata sa faci”, “a invata sa lucrezi impreuna”, “a invata sa fii”, “a invata sa te transformi pe tine insuti si sa schimbi societatea”.
Respectand principiile echitatii, adaptarea curriculumului scolii la contextul local si la realitate isi propune sa utilizeze contextul comunitar si resursele comunitatii pentru a inlesni dezvoltarea fiecarui elev – in acord cu potentialul sau- si transformarea lui intr-un individ activ si responsabil:
         a) apt sa functioneze coerent si eficient in orice alt context local
         b) format sa valorifice oportunitati socio-profesionale
         c) pregatit sa isi gestioneze existenta personala
         d) capabil sa isi asume si sustina auto- dezvoltarea

POSIBILITATEA REALIZARII UNOR PARCURSURI SCOLARE INDIVIDUALIZATE, MOTIVANTE PENTRU ELEVI, ORIENTATE SPRE INOVATIE SI IMPLINIRE PERSONALA
In miezul discutiilor despre legitimitatea schimbarilor in educatie s-au ciocnit sumedenie de idei, s-a despicat firul in patru, s-a inventat roata din nou, s-au jucat retorici si forme fara fond, si s-a uitat, cel mai adesea, esenta problemei, respectiv beneficiarul oricarei schimbari din scoala- elevul. Multi profesori afirma ca in scoala elevii trebuie sa munceasca pentru a le fi bine in viata. Uita acesti profesori ca elevii sunt in viata si cat sunt in scoala si ca parcursul scolar presupune multi, multi ani in care copiii nu trebuie privati de fericire. Sigur ca este dificil sa motivezi, sa urmaresti ca fiecare sa fie in competitie cu el insusi, sa ii ridici mereu stacheta dar in asa fel incat sa o poata trece.
Un cadru didactic bun poate schimba un elev demotivat in unul motivat, argumentand utilitatea, solicitand feedback, stimuland abilitatile si competentele existente, asigurand trecerea la actiune, deblocand un elev care nu stie aborda o sarcina de invatare, oferind posibilitatea alegerii, identificand motive de satisfactie, recompensand imediat si variat, cautand sursele de insatisfactie, gratificand progresele, exprimand increderea, evitand aprecierile negative, evitand exprimarea scepticismului, impulsionand crearea unei identitati valorizate, facilitand asumarea obiectivelor, stimuland autonomia, gratificand activitatile extrascolare.
Si cel mai din urma scolar este copilul cuiva (ba chiar lumina ochilor mamei sale), va fi parinte, sot, vecin, salariat, iar el nu are pe altcineva mai bun decat pe sine. Niciodata nu trebuie considerat un elev lipsit de valoare! Trebuie sa ii cultivam elevului stima de sine.

RESPONSABILIZAREA TUTUROR AGENTILOR EDUCATIONALI IN VEDEREA PROIECTARII, MONITORIZARII SI EVALUARII
 CURRICULUM-ULUI
In acceptiunea ISO, calitatea reprezinta totalitatea trasaturilor si caracteristicilor unui produs sau serviciu care determina capacitatea acestuia de a satisface nevoi afirmate sau implicite. Ca urmare, calitatea incepe sa fie definita drept masura standardizata a excelentei stabilita de catre client pentru categoria respectiva de produse sau servicii.
Deci putem avea calitate in educatie numai daca, pe de o parte ceea ce scoala ofera satisface nevoi afirmate sau implicite ale indivizilor sau ale comunitatii si, daca, pe de alta parte, beneficiarii serviciilor educationale se declara multumiti de serviciile educationale oferite.
Acest concept este singurul adecvat unei societati democratice, intrucat dreptul la educatie este un drept constitutional, statul fiind obligat sa asigure, din fonduri publice, accesul fiecarui cetatean la o educatie de calitate. In plus, acest concept favorizeaza exprimarea dreptului fiecarei persoane de a fi diferita de alta, de a avea nevoi si interese personale si profesionale diferite de ale altor persoane, de a alege un drum propriu in viata, pe langa integrarea optima intr-o anumita societate.
       
Ca orice breasla care se respecta, din punctul de vedere al profesionalismului care o caracterizeaza, fiecare judet poate opta pentru infiintarea unei asociatii invatatoresti, cu un statut propriu. Acest lucru ar fi benefic din mai multe puncte de vedere, printre ele numarandu-se: existenta unui cadru de dezvoltare profesionala, a unor oportunitati de finantare prin proiecte, absolut necesara in conditiile descentralizarii invatamantului etc.
Participantii la Congresul National al Invatatorilor lanseaza colegilor provocarea solidarizarii invatatorilor/institutorilor in spiritul „breslei” invatatoresti al carei scop este acela de a reda demnitatea si locul pe care profesorul il merita in lumea de azi, deoarece munca lui „schimba vieti, conferindu-i in acelasi timp o enorma putere, dar si o enorma responsabilitate”.

Acesta este primul numar din seria noua, informeaza asociatia romaneasca. La lansare cativa dintre autorii prezenti in paginile revistei vor citi fragmente din textele incluse in sumar. Locul in care se va desfasura evenimentul, Haus des Deutschen Ostens, se afla la adresa Lilienberg 5. Munchen.