Dupa o alta legenda, „in cetate s-ar afla un cazan plin cu monede de aur si de argint, pe care l-ar supraveghea un spirit, din care cauza nimeni nu se poate atinge spre a lua ceva din el”. O alta spunea ca Cetatea Zinelor este supravegheata de un sarpe. „Daca cineva intra in cetate si daca da de comoara, atunci e muscat de sarpe. Astfel, se spune, intr-o buna zi un cioban a dat de comoara, iar la iesirea din cetate a fost muscat la ochi de catre sarpe, raminind orb. Din aceasta cauza n-a putut arata la nimenea unde este comoara”.
In lucrarea monografica „Covasna ilustrata, geografica si economica, geologica, balneara, medicala, industriala, turistica si arheologica”, publicata in 1936, se aminteste si legenda potrivit careia din sapte in sapte ani poarta cetatii se deschide, lasind liber drumul spre comoara. „Poarta sta deschisa toata noaptea si cind cinta cocosul dimineata, in zorii zilei, atunci poarta se inchide si daca persoana n-a iesit din cetate, ramine inchisa pentru totdeauna”.
In aceeasi lucrare se amintesc citeva asa-zise „legende noi” despre Cetatea Zinelor, relatate de acei localnici care, „impinsi de necunoscut, impinsi de curiozitate in cautarea adevarului si dezlegarea enigmelor, se indreapta spre cetate nu cu gindul de a da de comoara, ci de a gasi prin sapaturile facute obiecte cu care sa poata identifica originea acestei cetati”. Dupa o astfel de legenda, „Roza Mihai din Covasna, intr-o zi s-a dus la cetate si a facut sapaturi. Deodata a venit un vint care l-a adormit. La trezire i-a cazut mustata si parul de pe cap. Tatal sau, tot cu numele Roza Mihai, a facut o sapatura in cetate si a dat de un butoi. A inceput sa apara o adincitura, care a inghitit butoiul, iar in groapa unde a disparut butoiul, a iesit apa pina la suprafata, insotita de zgomote asurzitoare”.
Intr-o alta „relatare”, „Csutak Samu prin sapaturi a gasit un mar de aur pe care l-a trimis la Muzeul din Cluj. Cu ocazia altor sapaturi, impreuna cu alti oameni a dat de lanturi de ciocane si de o cruce de aur, lucruri pe care le-a predat Muzeului din Cluj”. La fel, „Csoma Laci a gasit in sapaturi monede diferite, iar dupa predarea lor la Muzeul din Cluj, a mers la Budapesta si a adus cazul la cunostinta Muzeului National din Pesta. S-a controlat daca cele relatate corespund cu realitatea si pentru munca depusa de catre acesta, i s-au dat bani de reintoarcere si un permis sa continue cercetarile cu conditia ca obiectele gasite sa fie predate muzeului. Ducindu-se la cetate si pe cind era preocupat cu sapaturile, i s-a ivit o figura, iar un glas i-a spus cum ca cetatea este de origine pagina, sa vina peste sapte ani, cind usa cetatii se va deschide singura si i se va putea indeplini dorinta. In baza acestei aratari, a lasat sapaturile, dar n-a trait pina in anul si ziua indicata”.
O ultima „relatare” vorbeste despre un cioban din Brasov, din Saptesate, care a venit la Covasna la pazit caprele. Acesta a observat ca de la o vreme un tap se tot indeparteaza de turma, astfel ca s-a pus la pinda sa vada unde pleaca tapul si ce face. L-a gasit „la cetate, unde lingea usa de la poarta pivnitei”. Apoi, „tapul a intrat in pivnita, ciobanul a intrat dupa el si tapul apoi a inceput sa linga o gramada de aur. Ciobanul si-a pus aur in caciula si s-a reintors acasa, la Saptesate. A venit din nou la Covasna, la cetate, dupa aur, dar n-a mai gasit usa pivnitei si a orbit”.

Primele descrieri ale cetatii zanelor
Lucrarii „Covasna ilustrata, geografica si economica, geologica, balneara, medicala, industriala, turistica si arheologica” i se datoreaza si descrierea din 1936 a Cetatii Zinelor, aflate atunci in stare de ruina. Se spune acolo: „In cetate se vad si astazi urmele altor timpuri: caramizi mari, cam de trei ori ca acelea de astazi, caramizi foarte bine arse si legate cu var curat, fara nisip sau ciment, cum se face mortarul cel de astazi. Diverse obiecte vechi s-au transportat la Muzeul din Sf. Gheorghe, ca: oale de pamint, pinteni de fier, cam de doua ori mai mari ca si cei de astazi, sageti, suliti si diferite monede vechi, iar la Muzeul din Cluj s-au transportat, tot de la aceasta cetate, lanturi, un mar de aur si diferite cruci de fier si de aur”.
O descriere mai veche a Cetatii Zinelor este datorata insa carturarului Orbán Balázs, intr-o lucrare intitulata „Pamintul secuiesc” si publicata la Pesta, in 1869. Vorbind despre amplasamentul cetatii, acesta relateaza: „Dealul (pe care se afla cetatea - n. n.) inalt de 3000 de picioare are pantele abrupte, aproape verticale, avind numai pe latura sudica o sa, pe unde urca si drumul cetatii taiat in stinca (...). Dealul are un platou de mici dimensiuni. Pe marginea acestui platou se afla zidurile cetatii, pastrate pina astazi pe o inaltime de citeva picioare. Aceste ziduri inconjoara platoul in forma de cerc, formind o fortificatie rotunda, cu un diametru de 45 de pasi. Aceasta era numai fortificatia interioara, fiind inconjurata de alte doua ziduri: al doilea zid se afla pe marginile abrupte ale dealului, la 25 de pasi de primul si incercuia muntele paralel cu primul, pastrat si el pe o inaltime considerabila; al treilea zid inconjura dealul la 30 de pasi de zidul al doilea. Ultimele doua ziduri (...) se opreau pe latura nordica verticala”.
In opinia lui Orbán Balázs, aceasta descriere sumara este suficienta pentru a ne da seama de „amplasarea strategica de exceptie a cetatii si de imposibilitatea de a fi cucerita”, ea fiind „un cuib de vulturi, care inainte de inventarea armelor de foc putea sa reziste in fata oricarui inamic”.
Tot lui Orbán Balázs i se datoreaza primele informatii privind pietrele plate aflate in numar mare in interiorul cetatii, ceea ce, in opinia sa, sugera existenta, acolo, a unor cladiri impunatoare sau a unui turn. „Pe partea estica a interiorului cetatii se afla o gaura in stinca, numita Banita de Piatra. Probabil - sugereaza Balázs, la 1869 - era cisterna de apa, dar despre care legenda populara crede ca era intrarea acelei pivnite unde erau ascunse bogatiile Ilenei Cosinzene care locuia in cetate. Pe baza acestei legende, cautatorii de comori au sapat numeroase gropi in interiorul cetatii. Cu ocazia acestor sapaturi au aparut numeroase antichitati, dar carora nu li se mai stie de urma. Intre acestea - un inel de argint (ajuns la un argintar evreu), in care intra doua degete ale unui om din ziua de astazi, numeroase fragmente de arme si fragmente de vase ceramice (...) barbare”.

...si primele cercetari arheologice
Stimulat, probabil, de legendele din zona, cercetatorul Alexandru Ferenczi efectueaza, in anii 1942 - 1943, primele sapaturi arheologice in Cetatea Zinelor din Covasna. Dupa cum mentioneaza dr. Viorica Crisan, de la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, pe platoul din virful muntelui acesta cerceteaza o locuinta, in interiorul careia gaseste, pe linga vase ceramice, „o statueta romana, doua fibule (una de bronz si alta de argint), precum si numeroase cuie de fier”. A. Ferenczi considera, „corect, ca cetatea a fost construita in epoca dacica, perioada in care s-a bucurat, cu siguranta, de faima si glorie”.
Potrivit unui studiu al dr. Viorica Crisan, un colectiv de cercetare condus de Constantin Daicoviciu efectueaza, in 1949, un sondaj arheologic la Cetatea Zinelor. In raportul de sapatura publicat in 1950 se spune ca „cetatea este asemanatoare ca marime si monumentalitate celor din Muntii Orastiei, de la Costesti si Piatra Rosie, fiind diferit doar sistemul de constructie a zidurilor”. De asemeni, se precizeaza ca zidurile pot fi inca vazute, chiar si fara sapaturi.
Sapaturile arheologice in Cetatea Zinelor sint reluate in 1968 de catre Z. Székely, de la Muzeul de Istorie din Sfintu Gheorghe. Conform studiului publicat de dr. Viorica Crisan, cercetarile au evidentiat „dimensiunile impresionante ale cetatii si zidurilor de fortificare” si au dus la descoperirea unui tezaur monetar, precum si a numeroase vase ceramice, unelte, arme, dar si a unui mormint de inhumatie.

Obiecte dacice intre radacini de copaci rasturnati de furtuna
Din 1968, timp de 27 de ani, Cetatea Zinelor din Covasna este „parasita” de arheologi. In 1995 insa, o furtuna de o violenta nemaiintilnita o readuce in atentia cercetatorilor. Ce se intimpla, concret? Intr-o noapte, lunga cit un veac, furtuna rastoarna padurile din Covasna. Pe Muntele Cetatii, copacii sint smulsi din radacina. Intre radacinile copacilor se afla, desprinse, bucati din ziduri si din complexele de locuire, precum si numeroase fragmente de obiecte dacice. Un fel de strigat venit de dincolo de veacuri. Poate, dreptul dacilor la NE-UITARE.
Situatia creata in urma furtunii impune curatarea zonei si exploatarea urgenta a masei lemnoase, dar si efectuarea unor sapaturi arheologice de salvare. Date fiind rezultatele arheologice, din 1998 se trece la cercetarea sistematica a Cetatii Zinelor. In acest sens, se formeaza un colectiv de specialisti, din dr. Viorica Crisan de la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei (sef de santier), drd. Cristina Popescu, de la Muzeul Carpatilor Rasariteni din Sfintu Gheorghe si dr. Valeriu Sarbu, de la Muzeul Brailei. Un an mai tirziu, colectivului de cercetatori se adauga dr. Monica Margineanu - Carstoiu de la Institutul de Arheologie „Vasile Parvan” din Bucuresti si colaboratorii sai, arh. Virgil Apostol si arh. Stefan Balici.

Arheologie moderna in conditii de secol trecut
Incepind din 1998, sapaturile arheologice de la Cetatea Zinelor, din Covasna, se efectueaza vara de vara, fara intrerupere, in pofida conditiilor absolut vitrege de cercetare. Intii, drumul de la baza arheologica spre cetate este inaccesibil masinilor si trebuie facut, zilnic, pe jos. Pina la baza muntelui sint trei kilometri si jumatate de drum forestier, iar de acolo pe cetate, printre balarii dintre care abia te mai vezi si printre urzici si rugi de mure, pe o carare sapata de viituri si roasa de lemnele tirite prin padure, inca un kilometru si mai bine. Pe munte nu exista apa, asa ca trebuie adusa zilnic in spate, odata cu alimentele. La baza arheologica apa de spalat se aduce... de la riu, iar apa de baut, de la citiva kilometri, din fintina unui localnic. Sapatura propriu-zisa se efectueaza pe un munte, in panta, conditiile de protejare a zidurilor descoperite fiind extrem de dificile.
Ce-i tine, totusi, pe cercetatori acolo? Ce anume le da elanul pentru a merge mai departe, incapatinarea de a nu se opri din drum? Cred ca nimic altceva decit dorinta de a sti. Dorinta de a dezlega pina la capat misterul uneia dintre cele mai impunatoare cetati dacice din Transilvania, cunoscute pina astazi. Spun „pina la capat” deoarece, in cei noua ani de cercetare, multe lucruri au fost deja lamurite.

Cetatea dacica
In primul rind, s-a demonstrat ca cetatea dacica de la Covasna, intinsa pe o suprafata de peste trei hectare, este compusa dintr-o serie de terase consolidate si fortificate, taiate pe pantele care inconjoara muntele si ca platoul din virful muntelui este si el fortificat. Zidurile imense din piatra locala, dezvelite de arheologi, s-au demonstrat a fi postamente pentru ziduri de lemn, mai precis din birne „legate“ intre ele cu pamint batut. Pe linga rolul de a sustine structurile superioare, din lemn, aceste structuri din piatra, semanind cu niste stive uriase, aveau si rolul de a sprijini, inspre panta, terasele artificial create in munte.
Cum arhitectura dacilor a fost foarte putin studiata pina in prezent, meritul arheologilor care sapa la Cetatea Zinelor este si acela de a fi pus in evidenta, in mod spectaculos, ce poate sa insemne un fragment dintr-o fortificatie dacica. In plus, fragmentele evidentiate nu doar ca ofera o imagine clara asupra ansamblului arhitectural de la Covasna, ci pot fi, in viitor, modele de interpretare pentru alte cetati care folosesc acelasi sistem de zidarie.

Comori... arheologice
Deocamdata, comorile de aur din Cetatea Zinelor au ramas doar in legende. Arheologii au descoperit insa foarte multe vase ceramice (unele intregi sau intregibile, altele fragmentare), de o mare varietate tipologica si utilitara, unele cu motive decorative deosebite. Predominante sint „fructierele“, cestile - opait, vasele de provizii, strachinile, strecuratorile s.a.m.d. De asemeni, s-au descoperit o serie de unelte si ustensile din lut, din piatra si din fier (fusaiole, jetoane, risnite, foarfeci, tinte, piroane etc.), piese de podoaba si de uz personal (fibule, bratari de bronz, margele de sticla, un colan, oglinzi) si citeva monede romane, datate intre 156 i. Chr. si 80 d. Chr. Cea mai mare parte a obiectelor descoperite sint dacice insa, sporadic, au aparut si materiale apartinind primei virste a fierului.

Speranta...
In prezent, cercetarile arheologice din Cetatea Zinelor, Covasna, sint in plina desfasurare. Bucuriei descoperirilor „marunte“ se adauga satisfactia de a lamuri chestiuni pina ieri necunoscute ale aspectului si functionalitatii cetatii, ale modului de constructie, ale arhitecturii dacice, pina la urma.
„Urmariti“ aproape zilnic de zecile de turisti veniti la Covasna din toata tara, cercetatorii au speranta ca, intr-un sfirsit, munca lor va oferi si un punct de atractie turistica, pus in valoare asa cum merita si cum se cuvine. Ar fi o premiera pentru Transilvania, si nu numai.
(Un material realizat de Monica Tripon pentru Romanian Global News)