{mosimage}SCRISOARE PASTORALA LA

SF. PASTI 2006

Iubitului nostru cler, cinului monahal si drepcredinciosilor crestini

ai Episcopiei noastre de Dumnezeu-pazite,

Har, Mila si Pace de la Hristos Domnul Cel Inviat,

iar de la noi parinteasca dragoste si arhieresti binecuvantari.

“Ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor.”

(Faptele Apostolilor, 24:15)

Iubiti credinciosi,

Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat!

“Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo Il veti vedea dupa cum v-a spus” (Marcu 16:6-7). Acestea sunt cuvintele adresate celor trei femei de acel “tanar imbracat in vesmant alb” care a stat la intrarea mormantului gol, al Domnului nostru Iisus Hristos, atunci cand au ajuns acolo ca sa unga pentru ultima data trupul Sau cel rastignit. Incepand de atunci, credinciosii au schimbat intre ei acest uimitor si unic anunt: Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat! Din Sfanta Evanghelie de la Sfantul Apostol si Evanghelist Matei, noi stim ca apostolii L-au intalnit pe Iisus in Galileea unde Le-a vorbit, si a ramas cu ei 40 de zile. La Inaltarea Sa la ceruri, El le-a spus lor, si prin ei, si noua: “…iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” (Matei 28:20). Ca si crestini, noi credem si afirmam ca Iisus “S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui” (Crezul), unde, mijloceste pentru noi. Sfantul Ignatie, Episcopul Antiohiei (aprox. intre 35-107) care a fost ucenic al Sfantului Ioan Evanghelistul, in drum catre propriul sau martiriu la Roma, sub domnia imparatului Traian, a scris un numar de epistole in care subliniaza despre credinta sa in invierea lui Iisus si a toata omenirea. “Eu Il stiu in trup si dupa inviere si cred ca este. Cand a venit la Petru si la cei dimpreuna cu el, le-a zis: <<Luati, pipaiti-ma si vedeti, ca nu sunt demon fara de trup>>. Si indata sau atins de El si au crezut, unindu-se strans si cu trupul si cu duhul Lui. De asta au dispretuit moartea si au fost gasiti mai presus de moarte. Dupa inviere a mancat impreuna cu ei si a baut cu ei, ca unul in trup, desi duhovniceste era unit cu Tatal” (Ignatie catre Smirneni 3:1-3).

Astazi, sarbatorim aceasta Duminica a Duminicilor, acest mare “praznic al praznicelor si sarbatoare a sarbatorilor intru care laudam pe Hristos in veci” (Canonul Pascal) ca fiind inviere a vietii si nimicire a mortii! Sfantul Ignatie de asemeni, ne reaminteste de motivul pentru care crestinii nu tin ziua Sambetei evreiesti, ci tin ziua Domnului (Duminica): in pomenirea invierii Sale din morti si a vietii celei noi, care a izvorat din Iisus, prin moartea Sa.

Sunt unii care, si azi ca si de-a lungul secolelor, au incercat sa explice evaziv despre invierea lui

Iisus Hristos, ca fiind un eveniment pur si simplu imaginat de urmasii de mai tarziu ai Domnului. Insa, la baza crestinismului sta credinta in invierea Domnului Iisus. Acel “tanar imbracat in alb”, ingerul Domnului de la mormant, dar si apostolii si toti discipolii, au marturisit ceea ce au vazut. Ei au transmisinvatatura generatiilor urmatoare care, la randul lor au facut la fel. Invierea lui Hristos din mormant, va fi invatata fara incetare in vecii vecilor. Sa analizam asadar experienta traita de Fariseul Saul, Sfantul Pavel de mai tarziu, acelasi care s-a intors din a persecuta discipolii lui Iisus, in cel mai mare apostol al lui Hristos pentru neamuri. Sfantul Pavel a marturisit inaintea guvernatorului roman Felix: “Ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor” (Fapte 24:15). Saul/Pavel a fost acuzat ca este “ca o ciuma si urzitor de razvratiri printre toti iudeii din lume…” (Fapte 24:5), acuzatie la care el a raspuns: “Si-ti marturisesc aceasta, ca asa ma inchin Dumnezeului parintilor mei, …avand nadejde in Dumnezeu, pe care si acestia insisi o asteapta, ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor” (Fapte 24:14-15). El a continuat sa repete guvernatorului, ceea ce a spus si in fata sinedriului: “Decat numai pentru acest singur cuvant pe care l-am strigat stand intre ei, ca pentru invierea mortilor sunt eu astazi judecat de voi” (Fapte 24:21).

Mai tarziu, in fata lui Festus, alt guvernator, Pavel spunea: “De ce se socoteste la voi lucru de necrezut ca Dumnezeu inviaza pe cei morti?” (Fapte 26:8). Dupa ce el si-a descris propria lui convertire de a crede in Iisus Hristos pe drumul Damascului, Pavel a spus: “…am stat pana in ziua aceasta, marturisind la mic si la mare, fara sa spun nimic decat ceea ce si proorocii si Moise au spus ca va sa fie: ca Hristos avea sa patimeasca si sa fie cel dintai inviat din morti si sa vesteasca lumina si poporului si neamurilor” (Fapte 26:22-23). Regele Agripa care era prezent, a spus catre Pavel: “Cu putin de nu ma indupleci sa ma fac si eu crestin!” (Fapte 24:28). Multumim Milostivului Dumnezeu ca suntem botezati in Hristos si, ca si crestini, pastram tare credinta apostolilor, si daruim aceeasi inchinare pe care si parintii nostri au daruit-o lui Dumnezeu.

Iubiti credinciosi, acea sectiune a Sfintei Scripturi pe care noi o numim Vechiul Testament, ne marturiseste despre marea lucrare pe care Dumnezeu a facut-o cu poporul Sau cel ales si “promisiunea pe care El a facut-o lui Avraam si urmasilor lui pentru totdeauna”. Contine de asemeni expuneri ale profetilor si sfintilor de Dumnezeu inspirati, in a carora intelepciune, vorbele lor sunt miezul promisiunii Mantuitorului ce va sa vina, Emanuel (Dumnezeu este cu noi). Acest Mantuitor sau Mesia, a binevoit a se naste din Fecioara si, pentru mantuirea omenirii, a suferit moarte fara stricaciune. Prin moartea si invierea Sa, aducand inviere tuturor. Despre aceasta suferinta, slujitorul lui Dumnezeu, marele prooroc Isaia, spunea foarte clar: “Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat… Dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui, noi toti ne-am vindecat” si mai mult, …Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor” (Isaia 53:4-6).

Sa ne amintim ceea ce alt de Dumnezeu inspirat, Proorocul Iezechiel a spus in profetie despre oasele uscate imprastiate pe camp: “Asa graieste Domnul Dumnezeu, oaselor acestora: Iata Eu voi face sa intre in voi duh si veti invia…. Deci am proorocit eu cum mi se poruncise, si a intrat in ei duhul si au inviat si multime multa foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor” (Iezechiel 37:5,10). Din aceste doua texte ale Vechiului Testament, intelegem ca si inainte de venirea lui Iisus Hristos, exista credinta in invierea din morti.

In epistola intaia catre Tesaloniceni (Tesalonicul de azi), Sfantul Pavel reaminteste neamurilor convertite care s-au intors la credinta cea adevarata in Dumnezeul Cel Viu: “…v-ati intors la Dumnezeu, de la idoli, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu si adevarat. Si sa asteptati pe Fiul Sau din ceruri, peCare L-a inviat din morti, pe Iisus, Cel ce ne izbaveste de mania cea viitoare” (I Tesaloniceni 1:9-10). Prin cuvantul “Cel Viu”, profetul vrea sa spuna ca, de la inchinarea la piatra, lut si metal, s-au intors la credinta in Creatorul nematerial, Cel pe care Iona il descria marinarilor care l-au aruncat peste bord, ca pe Dumnezeul cerului “Cel care a facut marea si uscatul” (Iona 1:9). Iubiti credinciosi, si noi trebuie sa ne pazim si sa nu ne facem idoli din preocuparile materiale, prin secularizare si hedonism, idoli care sa inlocuiasca pe adevaratul si Dumnezeul Cel Viu al parintilor nostri. Aceasta epistola catre Tesaloniceni, a fost scrisa prin anul Domnului 49, aproximativ zece ani dupa rastignire si inviere. Deci, vedem ca asta este ceea ce Biserica a crezut din inceput; ca Iisus este viu si se va intoarce pe pamant. Dar sa nu cadem intr-o eroare gandind ca generatia noastra cere un “mesaj modern”, o Evanghelie diferita. Aceasta poate fi greseala gandirii ca generatia noastra nu are nevoie de mantuirea prin Iisus Hristos, pentru ca noi, azi, suntem mai destepti, sau am facut nu stiu ce “progrese” fata de generatia anterioara. Natura umana este vatamata de la caderea lui Adam, si noi toti suntem urmasii lui Adam. Din acest punct de vedere, nu este nici un progres al omenirii de-a lungul anilor. Tot nascutul are nevoie de mila lui Dumnezeu pentru a infrange slabiciunea omeneasca. Nu exista o ameliorare colectiva a umanitatii. Fiecare generatie, fiecare persoana trebuie sa raspunda aceleiasi chemari la viata sau la moarte. Pentru aceasta, fiind nascuti in carne, trebuie sa fim nascuti si in Duh, prin Sfantul Botez, si sa traim o noua viata in Hristos, nadejdea noastra. Avem viata celor care au trait inaintea noastra, spre incurajare. Ei si-au recunoscut limitele umane, acceptand mila lui Dumnezeu sa le dirijeze vietile in speranta vietii vesnice si binecuvantate ce va sa fie. Ei au trait adevarul profound al invierii din morti. Si noi, trebuie sa ne traim vietile noastre, bazate pe credinta in Iisus Hristos, in inviere si judecata de apoi si sa le transmitem mai departe copiilor nostri, prin exemplul nostru. In timpul slujbei de inmormantare tinute la capataiul oricarui crestin ortodox, clerici sau credinciosi, sunt cantate urmatoarele cuvinte ale Sfantului Pavel catre Tesaloniceni: “Fratilor, despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati, ca ceilalti, care nu au nadejde. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (credem) ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El” (I Tesaloniceni 4:13-14). Oare nu este aceasta cea mai confortabila declaratie de auzit? Aceste cuvinte de mare speranta si de incredere in Dumnezeu, ar trebui sa ne indrepte viata. Cu siguranta ca noi, crestinii ortodocsi, avem aceasta speranta, care se va implini, asa cum Dumnezeu insusi ne-a promis; dar, noi trebuie sa traim aceasta speranta, ora de ora, zi de zi si an de an fara sa oscilam.

Aici este un pret al invierii, dupa cum ne avertizeaza Sfantul Pavel: “Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera. Cel ce seamana in trupul sau insusi stricaciune, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica. Sa nu incetam de a face binele, caci vom secera la timpul sau, daca nu ne vom lenevi. Deci dar pana avem vreme, sa facem binele catre toti, dar mai ales catre cei de o credinta cu noi” (Galateni 6:7-10).

Traim in aceasta era, dar, suntem incurajati sa ne reamintim de cuvintele “Cat pentru noi, cetatea noastra este in ceruri, de unde si asteptam Mantuitor, pe Domnul Iisus Hristos, care va schimba la infatisare trupul smereniei noastre ca sa fie asemenea trupului slavei Sale, lucrand cu puterea ce are de a-Si supune Siesi toate” (Filipeni 3:20-21). Aici sunt bazele declaratiei din Crez, ca noi asteptam dinnou pe Domnul sa vina din ceruri sa ne schimbe si sa ne dea “… mostenire nestricacioasa si neintinata si nevestejita, pastrata in ceruri pentru voi” (I Petru 1:4). Continuitatea invataturilor apostolilor, a fost asigurata prin proprii lor discipoli. La scurt timp dupa ce Sfantul Pavel a scris epistolele lui, Sfantul Clement discipolul Sfantului Petru, Papa Romei de mai tarziu (+99), martir de asemenea sub conducerea Imparatului Traian, spunea: “…cei care au fost desavarsiti in dragoste, potrivit harului lui Dumnezeu, au loc intre binecredinciosii care se vor arata la venirea imparatiei lui Hristos. Ca scris este: <<Intrati in camari pentru foarte putina vreme, pana va trece urgia si mania Mea; si-Mi voi aduce aminte de o zi buna si va voi scula din mormintele voastre>>” (I Clement 50:3-4). Astfel, stim ca prin apostoli si discipolii lor, Biserica intotdeauna a invatat si crede in adevarata inviere a Domnului Hristos din morti.

Urmatorii lui Iisus Hristos au murit marturisind credinta lor in inviere. La fel au murit toti Apostolii, cu exceptia lui Ioan Evanghelistul. Dupa perioada apostolica au fost o multime de mucenici de-a lungul timpului, incluzand chiar zilele noastre. Patronul primului nostru ierarh Episcopul Policarp

Morusca, a fost Sfantul Policarp, Episcopul Smirnei (aprox. intre 69-155), discipol al Sfantului Ioan Evanghelistul si mare mucenic, sub Imparatul Marcus Aurelius. In epistola catre Filipeni, el indemna: “Daca Ii vom placea (lui Iisus) in veacul de acum, vom primi si pe cel ce va sa fie, precum ne-a fagaduit, ca ne va scula din morti; iar daca vom vietui in chip vrednic de El si vom crede, vom si imparati impreuna cu El” (Filipeni 5:2).

In rugaciunea “Antifonului al Treilea” de la Dumnezeiasca Liturghie, ne rugam asa: “…dandune noua, in veacul de acum, cunostinta adevarului Tau si, in cel ce va sa fie, viata vesnica daruindune.” Desi noi va putem prezenta tot mai multi marturisitori ai adevarului, nu este nevoie sa mergem mai departe. Va indemnam sa cititi vietile sfintilor, minunatele, marile si in acelasi timp, smeritele invataturi ale Bisericii. Ceea ce am prezentat in Scrisoarea noastra Pastorala este suficient, credem, sa punem in miscare si sa intarim speranta noastra, sa ne indreptam viata noastra si sa impartasim cu ceilalti motivul pentru bucuria noastra de a sarbatori Ziua Pascala.

In aceasta mare zi a sarbatorii Crestine, sa strigam impreuna Sfintei Treimi: “Iti aduc multumiri…ca fac si eu parte…din invierea si viata vesnica a sufletului si a trupului” (Martiriul lui Policarp 1:42), pentru ca noi ca si Crestini, stim: “Ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor,” (Fapte 24:15). Astfel, mare este bucuria de a ne saluta intre noi, “Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat!”

+ NATHANIEL

Din milostivirea lui Dumnezeu,

Arhiepiscop de Detroit si al Episcopiei Ortodoxe Romane din America 

{mosimage}PASTORALA LA PRAZNICUL INVIERII DOMNULUI 2006

† N I C O L A E

din mila lui Dumnezeu

Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada

Iubitului cler si dreptmaritorilor crestini,

pace si bucurie sfanta de la Hristos Domnul,

iar de la noi arhiereasca binecuvantare.

Prea Cucernici Parinti,

Iubiti Credinciosi,

Hristos a inviat! De 2000 de ani ne salutam in aceasta dimineata sfanta cu aceste cuvinte care vestesc o mare minune, biruinta vietii asupra mortii, biruinta luminii lui Dumnezeu asupra puterilor intunericului. Si din acest salut luam si noi puterea sa marturisim, impreuna cu apostolii si cu femeile mironosite, ca, daca Hristos a inviat si noi vom invia. Si acesta este fundamentul invataturii crestine. Sf. Apostol Pavel vesteste corintenilor ca acesta este continutul Evangheliei propovaduite de el si de ceilalti Apostoli: Va aduc aminte, fratilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ati si primit-o, intru care si stati, prin care si sunteti mantuiti; cu ce cuvant v-am binevestit-o - daca o tineti cu tarie, afara numai daca n-ati crezut in zadar - caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa

Scripturi; si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi. (1 Cor. 15, 1-4). Aceasta Evanghelie nu este rodul unor pareri sau a unor invataturi nascocite de mintea umana, ci este rezultatul intalnirii omului cu Hristos cel Inviat, este marturia acestei intalniri verificate in mai multe randuri. Caci, ne spune Sf. Pavel, Hristos s-a aratat lui Chefa si celorlalti apostoli, apoi la peste cinci sute de frati, apoi lui Iacov si din nou apostolilor si in cele din urma lui insusi, ca celui mai mic dintre apostoli (1 Cor. 15, 5-9). Si aceasta aratare a Domnului Inviat este descrisa in cartea Faptele Apostolilor cap. 22, 6-8: pe cand mergeam eu si ma apropiam de Damasc, pe la amiaza, deodata o lumina puternica din cer m-a invaluit ca un fulger. Si am cazut la pamant si am auzit un glas, zicandu-mi: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? Iar eu am raspuns: Cine esti, Doamne? Zis-a catre mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care tu Il prigonesti. Iar mai departe in acelasi capitol ni se prezinta rezultatul acestei intalniri prin cuvintele dreptului Anania: Dumnezeul parintilor nostri te-a ales de mai inainte pe tine ca sa cunosti voia Lui si sa vezi pe Cel Drept si sa auzi glas din gura Lui; ca martor vei fi Lui, in fata tuturor oamenilor, despre cele ce ai vazut si auzit. (Fapte 22, 14-15).

Aceasta este alegerea Sf. Pavel ca binevestitor al Evangheliei Invierii lui Hristos. Dar acesta este si modelul alegerii fiecaruia dintre noi ca si martor si marturisitor al Invierii lui Hristos. Caci fiecare ne aflam pe drumul acestei vieti ca si Pavel Apostolul pe drumul Damascului, cautandu-ne un rost si o implinire. Pavel se ratacise si il cauta pe Hristos cel mort si ascuns de apostoli. L-a intalnit pe Hristos cel viu, cel Inviat, cel ce a biruit moartea. In mod asemanator ne ratacim si noi de multe ori nestiind cum sa-l aflam pe Dumnezeu si cum sa ii implinim voia. Este El, Biruitorul mortii si Datatorul vietii care ne cauta, ne afla, ni se descopera ca o lumina. Este lumina creatiei pe care o descoperim ca lucrare a lui Dumnezeu, dar este si lumina ce ni se daruieste fiecaruia si care ne calauzeste in aceasta viata. Iar aceasta descoperire se refera, ca si in cazul lui Sf. Pavel, la o alegere de a fi martori ai Invierii: ai invierii noastre la o alta viata, aceea a dragostei lui Dumnezeu, ca urmare a jertfei supreme pe Cruce si a Invierii lui Hristos.

Aceasta mare minune a Invierii lui Hristos este asadar si inceputul invierii noastre. Sf. Pavel adreseaza cuvinte de mustrare corintenilor care se indoiau de invierea mortilor: Daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este inviere a mortilor? Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra. (1 Cor 15, 12-14) Credinta noastra are ca temelie Invierea lui Hristos si este implinita prin credinta in propria noastra inviere. Hristos este numit incepatura (a invierii) celor adormiti (1 Cor. 15, 20) si intaiul nascut din morti (Col. 1,18). Prin Inviere, Hristos ne-a deschis noua calea spre inviere: Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor (1 Cor. 15, 21). Ceea ce inseamna ca nu este suficient sa marturisim credinta in Invierea lui Hristos ca pe un fapt istoric, ci sa afirmam si sa traim credinta in propria noastra inviere. Aceasta credinta ne poate schimba viata, aceasta credinta face trecerea de la istorie, care este uneori impersonala, la experienta personala a vietii celei adevarate. Caci a crede ca vom invia, asa cum Hristos a inviat, nu inseamna numai nadejdea intr-un eveniment viitor de la sfarsitul veacurilor, cand toti vom invia la cea de-a doua venire a lui Hristos, ci inseamna o inviere inca din aceasta viata pamanteasca, o desteptare a noastra la viata comuniunii cu Dumnezeu.

In aceasta sfanta zi va doresc tuturor sa descoperiti sensul credintei in invierea noastra zidita pe credinta in Invierea lui Hristos. Sa primim cu totii aceasta descoperire, sa ne bucuram de lumina Invierii, sa iertam toate pentru aceasta bunavestire.

Il rog pe Dumnezeu sa ne faca pe toti partasi bucuriei Sf. Apostol Pavel care l-a intalnit pe Domnul Inviat pe drumul Damascului si ne arate vrednici vestitori ai acestei minuni. In acelasi timp doresc sa va invit pe toti sa fiti partati la o mare bucurie a Arhiepiscopiei noastre, anume hirotonia P.Cuv. Arhim. Ioan Casian Tunaru intru Episcop Vicar, in cadrul Congresului Arhiepiscopiei noastre de la Chicago din 29 iunie – 2 iulie 2006. Avem mare nadajde ca acest eveniment va fi un pas important in stradaniile noastre de a organiza Arhiepiscopia si parohiile noastre de pe continentul american.

 Va imbratisez frateste in Hristos Domnul Cel Inviat si va urez tuturor Sarbatori fericite!

 Hristos a inviat!  

Al vostru frate intru rugaciune catre Dumnezeu,

 † NICOLAE

 Chicago, Praznicul Invierii Domnului, 2006

{mosimage}Slujba de Paste se va tine si la Biserica Romaneasca din Malainita, Timoc, sub patronajul Consiliului National al Minoritatii Nationale Romane din Serbia, Asociatia pentru Cultura Romanilor-Vlahilor „Curcubeul” din Isacova Mare. Evenimentul va beneficia si de sprijinul asociatiilor romanesti „Romanii Ortodocsi” din Malainita si „Valea Timocului”, din Slatina

Cu incepere de la ora 4.00 si pana la ora 7.00 AM va avea loc slujba religioasa, urmata de de la 7.00 la 7.30 de impartirea si primirea Pastelor.

Slujba, oficiata de parintele Bojan Alexandrovic (foto) va fi urmata de un program de folclor sustinut de S.C.A. „Branco Olar” din Slatina-Bor si de S.C.A. „Sfantul Ilie” din Sipicova-Zaiecear. Trupele vor sosi la ora 7.30, iar intre orele 8.00 si 8.30, este programat cuvantul de salut al organizatorilor si oaspetilor. Programul artistic propriu-zis se va desfasura intre orele 8.30 si 11.00, si va fi urmat de intalnirea si discutiile dintre reprezentantii organizatiilor romanesti din zona.

{mosimage}Romanii din Berna, Elvetia pot participa la Slujba de Inviere de Pasti la Parohia ortodoxa Romana „Sfantul Mare Mucenic Gheorghe“ (foto), la Capela Inselspital, sambata, 22 aprilie, incepand cu ora 22.00. Intrucat in acest an sarbatoarea Sfantului Gheorghe cade in aceeasi zi cu Sfinta zi de Paste, duminica, pe 23 aprilie, se va celebra, de la ora 17.00, in aceeasi capela, Slujba Invierii a Doua.

Dupa aceasta slujba, ce va dura aproximativ 40 de minute, se va sarbatori Hramul Bisericii “Sfantul Mare Mucenic Gheorghe”.

Pentru mai multe informatii, preotul Gheorghe Laurentiu Precup poate fi gasit la telefon 032 953 17 76, 078 619 83 31. Adresa bisericii este Katholische Elisabethen - Kapelle Inselspital, Berna 

Pentru acest eveniment, va fi pregatita o masa imbelsugata, in speranta ca cei care vor participa se vor simti ca acasa.

Concertul va avea loc sambata, 22 aprilie, de la ora 21.00 si o va mai avea ca invitata speciala pe cantareata rusa Nadiejda. Rezervarile se pot face la numarul de telefon 02 43 35 07 19 (Nelly Lecomte).

Filmul va fi proiectat in prezenta autorului in ultima seara a programului Balkan Film Nights @ Yale season si va fi precedat de un colocviu dedicat filmului balcanic contemporan la care sunt invitati profesori de la Yale si la care va conferentia domnul Bogdan Stefanescu, director adjunct al ICR New York. Prezentarile vor fi facute in limba engleza, informeaza ICR.

Filmul a fost produs in anul 2002 de catre Temple Films si a castigat mai multe premii internationale, precum Best New Director Award la Leeds, Great Prize for Best Picture la Annonay, si "Quinzaine des Realisateurs" la Cannes 2002.

Tema principala a filmului este obsesia emigrarii catre tari occidentale mai instarite datorata impedimentelor de constructie a unui viitor stabil si indestulat intr-o Romanie "de tranzitie". Occident este povestea plina de umor a generatiei tinere, incapabile sa-si gaseasca un rost in lumea post-comunista. Intriga este structurata in trei povestiri, fiecare dintre ele concentrandu-se asupra a doua personaje si propunand schimbari de perspectiva asupra evenimentelor, astfel incat protagonistii uneia dintre povestiri devin personaje secundare in celelalte.

Proiectul presupune realizarea de catre fiecare cineast a unui film de 10 minute, lucru ce va presupune si intalniri cu alti cineasti si profesionisti din domeniu, precum si organizarea unor seri de proiectie. Transportul, cazarea si masa, dar si cele necesare productiei filmului sunt asigurate de catre organizatori

Sergiu Popa este un tanar din Chisinau care a studiat liceul de muzica si a urmat doi ani Conservatorul, inainte de a se stabili in anul 2002 in Canada. Aici, el s-a impus ca acordeonist, cantand alaturi de nume cunoscute ca Angele Dubeau si ansamblul ei simfonic (La Pieta) sau de violonistul Carmen Piculeata.

In aceasta primavara, tanarul acordeonist planuieste lansarea unui album, intitulat "Sergiu Popa si Prietenii sai". In ansamblul care-i poarta numele, Sergiu Popa ii are alaturi pe Romeo Vaduva (nai), Jessica Gal (vioara) si Remy Sealey (percutie).