Advertisement
Agentia de presa pentru romanii de pretutindeni
redactia@rgnpress.ro


Menu Principal
Home
- - - - - - -
Arhiva 2006 - listing
- - - - - - -
Arhiva 2006
<<
Decembrie 2006
>>
D
L
M
M
J
V
S
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
31            
Cautare
 
Mesaj de Sfintele Sarbatori!PDF Print E-mail
Bucuresti, Romania/Romanian Global News
Accesari :273
Sunday, 24 December 2006

{mosimage}Fie ca Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului sa va aduca tuturor bunatate in suflete si sperante de un An Nou cat mai bun!

Redactia Romanian Global News precum si Consiliul Director al Fundatiei Nationale pentru Romanii de Pretutindeni va doresc Sarbatori Fericite si un Mos Craciun imbelsugat!

 

 
Patriarhul BOR se adreseaza de Craciun romanilor de pretutindeniPDF Print E-mail
Bucuresti, Romania / Romanian Global News
Accesari :272
Sunday, 24 December 2006

{mosimage}† T E O C T I S T
DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR, MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI, LOCTIITOR AL CEZAREEI CAPADOCIEI SI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
Iubitului nostru cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, har si pace de la Dumnezeu-Tatal, iar de la noi, arhiereasca binecuvantare

"Si Cuvantul trup S-a facut si S-a salasluit intru noi; si noi am vazut slava Lui ca pe slava Unuia Nascut din Tatal, plin de har si de adevar". (Ioan 1, 14)

Iubiti parinti slujitori ai sfintelor altare,
Dreptmaritori crestini,
Prin acest cuvant pastoral, inchinat Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Taina cea necuprinsa de minte si de cuvant si sarbatoarea imparateasca atat de iubita de poporul nostru, va adresam dintru inceput o seama de chemari, care ne-au mangaiat auzul in zilele postului pregatitor, spre bucuria innoirii si sfintirii legilor firii si a sufletelor dreptmaritorilor crestini. Sa le ascultam, cu emotie, inca o data: "Sa se veseleasca toata faptura, ca, iata, Ziditorul Cel mai inainte de veci Se naste in Betleem, Prunc vazut cu trup, si este infasat in scutece Cel Ce dezleaga, ca un iubitor de oameni, legaturile greselilor noastre"1. "Tineri, binecuvantati-L, preoti, laudati-L, popoare, preainaltati-L intru toti vecii"2.
De-a lungul acestui sfant post, pregatitor al bucuriei de sus date, a venirii Domnului "intru ale Sale" (Ioan 1,11), adica la noi, zidirea Lui, in sfintele noastre biserici au rasunat adeseori asemenea chemari si vestiri de bucurie. Prin acestea ni s-a revarsat in suflete bogatia iubirii lui Dumnezeu pentru milostivirea bunatatii Sale, pentru ca "durerile mortii" (Ps. 114, 3) sa fie in sfarsit sterse de bucuria primirii in Imparatia cerurilor si a luminii, a tuturor celor care raspund chemarii lui Dumnezeu. Inspirat de Duhul cel Sfant, Proorocul David vestea, cu multe veacuri inainte, roadele intruparii Domnului Hristos: "Si El i-a mantuit din nevoile lor; L-a trimis pe Cuvantul Sau si El i-a vindecat si i-a izbavit din stricaciunile lor" (Ps. 106, 19-20). Vrand sa lumineze intelegerea iubirii lui Dumnezeu pentru faptura Sa, Sfantul Simeon Noul Teolog talmaceste astfel acest adevar: "Cei intai creati (Adam si Eva), supunandu-se de bunavoie pentru intaia oara vrajmasului si calcand porunca lui Dumnezeu, nu numai ca au pierdut cea mai buna nadejde a lor, aceea de a fi insasi lumina neapusa, ci au fost destinati putrejunii si mortii; ei au cazut desavarsit in intuneric, devenind slujitorii stapanului intunericului..."3. De aceea, Dumnezeu, iubindu-ne, ne-a cinstit cu darul nepretuit al vietii celei fara de hotar, prin harul Sau, si nu a rabdat sa ne vada lipsiti de binele vietii vesnice, in necurmata.
Inca din pruncia noastra am auzit an de an, cu aceeasi bucurie, la acest maret praznic imparatesc, Troparul Nasterii Domnului, imn bisericesc in care Fiul lui Dumnezeu este numit "Soarele dreptatii", asa cum fusese El aratat mai inainte prin marturia proorocilor. Sfantul Maxim Marturisitorul ne talcuieste aceasta denumire a Mantuitorului nostru, pentru "a fi inteleasa intr-o explicatie mai inalta": "Soare al dreptatii a fost numit Domnul ca facator si desavarsitor al veacurilor, ca inceput si ca sfarsit al tuturor, ca proniator al celor proniate, ca Cel Care umple toate de lumina vesnica, prin nelipsitele trimiteri ale bunatatii Sale" 8. 
Luminand, asadar, sufletele noastre prin iubire, "Soarele dreptatii" ne invata sa vietuim in dumnezeiasca dragoste, chemandu-ne sa devenim noi insine lumina, in si pentru  lume, purtatori si vestitori ai bunatatii si milostivirii Lui fata de toti si fata de toate. Dar dobandirea acestei inalte stari spirituale – telul vietii fiecarui crestin, rostul fiintarii noastre – nu se face fara voia libera a noastra, fiindca ne spune Sf. Scriptura: "pentru voi, cei ce va temeti de numele Meu, va rasari Soarele dreptatii, si vindecare fi-va in aripile Lui" (Maleahi 4, 2). Iata rodul temerii de Dumnezeu, care ne ajuta sa ajungem la izvorul vindecarii noastre, intru aripile Soarelui dreptatii; intrucat "temere" inseamna si infiorare sfanta, dreapta credinta, evlavie neprefacuta, recunostinta, ascultare si iubire, adeverindu-se cuvantul Sfintei Scripturi ca "celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucreaza spre bine" (Rom. 8, 28).
Iubiti fii duhovnicesti,
La aceasta sarbatoare, numita din vechime "a luminilor", cand praznuim ivirea in lume a "luminii cunostintei", este dator fiecare dintre noi, crestinii, sa se intrebe cata impartasire are cu aceasta lumina. Fiindca, ne spune Domnul ca acela care umbla in intuneric, adica in pacat, "se impiedica, pentru ca lumina nu este intru el" (Ioan 11,10). Este adevarat, in zilele acestea vedem peste tot sclipind feeric multime de lumini si preocuparea pentru alegerea si oferirea de daruri a inceput demult. S-a dorit ca toate cele din jurul nostru sa fie acum cat mai stralucitor impodobite. Dar toate acestea devin simple desfatari lumesti daca nu reusesc sa ne indrepte mintea si sufletul catre nevoia noastra de luminare launtrica, de curatire de patimi si impodobire cu virtuti si binefaceri, pe care sa le aducem ca smerite daruri Celui pe Care Tatal L-a daruit lumii spre a o mantui. Cel ce se desfata intr-un chip exterior si superficial a pierdut intelesul si folosul cel dainuitor al praznuirii celei mai mari taine: inomenirea lui Dumnezeu pentru noi; a pierdut harul sarbatorii care ii putea aduce pacea dinauntru si dinafara, cu Dumnezeu si cu semenii, si bucuria nefatarnicei iubiri de frati (I Petru 1, 22).
Cunoscand acestea, ne-am putea gandi ca nimeni n-ar fi atat de nepasator cu sine incat sa nu-si doreasca agonisirea "bucuriei celei mari" (Luca 2, 10), vestite de inger in noaptea Nasterii Domnului si impartasite apoi, celor ce cred, de insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat. Si totusi, in jurul nostru observam ca, treptat, parca este uitata bucuria curata – semnul vietii ce palpita in orizontul nemuririi –, fiind inlocuita cu o zgomotoasa si desantata veselie, dimpreuna cu o injositoare cautare a placerilor vremelnice, semne si adieri ale mortii spirituale. Egoismul si bucuria sunt, este adevarat, de neimpacat. Caci cel dintai se hraneste din seva patimilor omului care nu mai vrea sa stie decat de el insusi, in timp ce bucuria se naste din iubirea care, altoita pe iubirea lui Hristos, vrea sa stie de Dumnezeu si de aproapele, care trebuie ajutat atat material cat si spiritual. Cel ce biruieste egoismul isi intoarce privirea spre Iisus si spre aproapele sau. Astfel, viata sa nu va mai fi umbrita de tristete, descurajare sau lipsa de iubire, el va fi intr-o necontenita cautare a oricarui prilej prin care sa fie adusa, intru bucurie, lauda Mantuitorului sau si, totodata, sa fie inlesnita mantuirea celorlalti prin impreuna-purtarea sarcinilor lor (Gal. 6, 2).
Iubiti fii si iubite fiice in Domnul,
Praznuim astazi Nasterea Mantuitorului Hristos, intr-o perioada de cumpana, in care poporul nostru scrie o noua pagina din istoria sa atat de framantata. Acum, cand suntem chemati sa devenim membrii unei Europe unite, din care am facut parte intotdeauna din punct de vedere cultural, social si spiritual, trebuie sa constientizam rolul nostru de purtatori si vestitori ai luminii lui Hristos – "Soarele dreptatii". Suntem datori sa pastram si sa transmitem tuturor, cu bucurie, valorile noastre fiintiale si traditionale, care au stat la temelia plamadirii si cresterii noastre in cultura, unitate si ospitalitate si fata de alti semeni, de alta credinta religioasa. Din pacate, acest amplu proces de integrare, la care participam, este inteles uneori gresit, in sensul unei uniformizari impuse in mod artificial. Iata de ce ne mahnesc unele initiative, straine de testamentul sfant al inaintasilor nostri, cum ar fi cea a indepartarii icoanelor si a simbolurilor religioase din locasurile de invatamant. Intr-o perioada de atat de profunda transformare, copiii si tinerii Romaniei trebuie sa aiba aproape adevaratele noastre modele, pildele vrednice de urmat, care ii pot calauzi in viata, inspirandu-le pretuirea si dragostea fata de nepieritoarele valori ale credintei in Dumnezeu, binelui si frumosului moral, si astfel ii pot indrepta spre lumina cea neinserata. Sa ramanem, iubitii mei, ancorati in valorile care au ajutat acest popor sa dainuie, traversand momente istorice de grea incercare si, mai mult, sa le oferim cu bucurie unui continent insetat si de innoirea vietii lui spirituale.
Multumind Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, va pun la inima aceste ganduri si cu parinteasca dragoste si binecuvantare va adresez de aici, din Resedinta Sfintei noastre Patriarhii, cuvant de iubire, rugaciune si traditionala urare ca Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului, Anului Nou 2007 si Bobotezei sa le petreceti cu pace si sfinte bucurii intru multi si fericiti ani. Iar Noi, dupa cuvantul Marelui Apostol Pavel, neincetat va pomenim, rugandu-ne "ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de chemarea Sa si cu putere sa-mplineasca toata bunavrerea voastra de a face binele si toata lucrarea credintei voastre, ca numele Domnului nostru Iisus Hristos sa se preamareasca-ntru voi si voi intru El, dupa harul Dumnezeului nostru si al Domnului Iisus Hristos" (2 Tes. 1, 11-12).
Al vostru parinte duhovnicesc, pururea catre Preasfanta Treime rugator,

† T E O C T I S T
Arhiepiscop al Bucurestilor,
Mitropolit al Munteniei si Dobrogei,
LOCTIITOR AL CEZAREEI CAPADOCIEI
si
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

 
Cuvantul de Craciun al IPS Serafim pentru romanii din Europa Centrala si de NordPDF Print E-mail
Nurnberg, Germania / Romanian Global News
Accesari :261
Sunday, 24 December 2006
Nasterea din Duh
Ce este nascut din trup, trup este, si ce este nascut din Duh, Duh este.
Nu te mira ca ti-am spus: Trebuie sa va nasteti de sus. (In. 3, 6-7)
Prea Cucernici Parinti si iubiti credinciosi,
Bunul Dumnezeu ne-a invrednicit sa ajungem inca o data cu pace si cu sanatate la marea sarbatoare a Nasterii dupa trup a Fiului Sau - Domnul nostru Iisus Hristos.In Postul Craciunului ne-am straduit fiecare dupa putinta sa ne curatim sufletul si trupul prin post si rugaciune inmultita, prin marturisirea pacatelor in Taina Spovedaniei si prin impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului la Dumnezeiasca Liturghie.
Innoiti astfel sufleteste putem sa patrundem in taina Sarbatorii de astazi si sa vedem ce inseamna pentru noi "nasterea din Duh" sau "nasterea de sus". Caci la aceasta ne cheama Sarbatoarea de astazi a Nasterii Domnului, Care S-a facut om ca si noi, pentru ca noi, la randul nostru, sa ne facem ca El, nascandu-ne de sus sau din Duh si urmand intru totul exemplul vietii Sale pamantesti.
Stim cu totii ca Dumnezeu a mantuit pe oameni prin trimiterea in lume a Fiului Sau, Care a luat trup omenesc din Fecioara Maria, nascandu-Se in Betleemul Iudeii, a crescut in oraselul Nazaret din Galileea pana la varsta de 30 de ani, in ascultare de Mama Sa si de dreptul Iosif, dupa care a iesit la propovaduire, invatand pe oameni pocainta, adica intoarcerea la Dumnezeu prin implinirea poruncilor Sale, intre care cea mai mare este iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproapele. Mantuitorul a facut in scurta Sa viata pamanteasca nenumarate minuni, vindecand pe bolnavi, alungand duhurile rele din oameni, saturand multimile in pustie, inviind morti... Toate acestea, numai din iubire fata de oameni. "Mila Imi este de multime, ca iata, sunt ca oile fara pastor" (Mt. 15, 32; 9, 36). Dar desi Mantuitorul a facut numai bine, totusi El a fost rasplatit cu ocara si in cele din urma cu moartea pe cruce. Dumnezeu insa a transformat cea mai mare nedreptate a oamenilor in cea mai mare binecuvantare pentru ei. Caci fara pacat fiind, Mantuitorul a inviat a treia zi, biruind moartea si iadul in care erau tinuti toti oamenii datorita pacatului (Fc. 3, 3; Rom. 6, 23), l-a biruit pe diavolul, care ne ispiteste sa pacatuim, si a deschis tuturor portile Raiului, ale Imparatiei lui Dumnezeu. Iar Imparatia lui Dumnezeu pe pamant este Biserica, in care primim fiecare iertare de pacate si usurare, ajutor si binecuvantare.
Din aceasta scurta prezentare a vietii Mantuitorului se impune concluzia ca asa lucreaza Dumnezeu cu tot omul care se straduieste sa faca binele. Chiar daca binele facut oamenilor este rasplatit cu rau de catre acestia, totusi binele are valoare mantuitoare si pentru cel ce-l savarseste si pentru cei pentru care este facut. Important este sa facem binele in orice imprejurare, fara sa asteptam rasplata de la oameni si fara sa ne tulburam cand ni se raspunde cu rau, caci rasplata pentru binele facut este binele insusi, care ramane in vesnicie, precum si multumirea in suflet ca urmam exemplul Mantuitorului si suntem una cu El. "Daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea... Iar porunca Mea aceasta este: sa va iubiti unul pe altul" (In. 15, 10, 12).
Iubiti credinciosi,
In convorbirea pe care a avut-o cu Nicodim, un fruntas al iudeilor, Mantuitorul i-a spus: "De nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu" si ca "nasterea de sus" inseamna "nasterea din apa si din Duh" (In. 3, 3-5). Mantuitorul se refera aici la Taina Botezului pe care El o va institui dupa invierea Sa din morti cand a poruncit apostolilor: "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua" (Mt. 28, 19-20). Botezul crestin este cu adevarat "nastere de sus", "din apa si din Duh" pentru ca cel care-l primeste marturiseste ca se leapada de Satana in a carui stapanire se afla lumea neluminata prin Botez, si se uneste cu Hristos care a liberat lumea de osanda pacatului si a mortii si de stapanirea celui rau. Prin Taina Sfantului Botez ne-am nascut a doua oara. Prima nastere, din parinti, este fireasca, trupeasca, a doua nastere, prin Botez, este duhovniceasca. Aceasta inseamna ca dupa Botez nu mai suntem fii ai trupului, ci fii ai Duhului, ca nu mai traim "dupa trup", implinind poftele lui, ci traim dupa Duh, implinind voia lui Dumnezeu. Trupul nostru a devenit prin Botez "madular al lui Hristos" si "templu al Duhului Sfant" (I Cor. 6, 15-20).
Desigur aceasta este o realitate mistica, tainica, ascunsa in adancul fiintei noastre si nu poate fi perceputa decat prin credinta si in masura in care ne angajam sa traim o viata crestina autentica, conducandu-se permament dupa principiile evanghelice. Botezul este doar samanta dumnezeiasca sadita in fiinta noastra care asteapta sa rodeasca faptele bune ale credintei prin efortul nostru personal. Se intelege ca numai cei ce se straduiesc sa ajunga la curatia inimii si savarsesc in viata lor constant fapte bune izvorate din credinta sunt cu adevarat crestini, oameni duhovnicesti.
Sfanta Scriptura pune mereu in opozitie pe "omul trupesc" si pe "omul duhovnicesc". Omul trupesc sau pamantesc este omul care se conduce "dupa trup", adica dupa imboldurile firii, ale carnii, cautand placerea in mancare si bautura, in satisfacerea poftelor trupesti, in goana dupa bani si dupa laudele oamenilor. In epistola catre Galateni sunt enumerate "faptele trupului": "adulter, desfranare, necuratie, destrabalare, inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, manii, galcevi, dezbinari, eresuri, pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si altele asemenea" (5, 9). Mai departe Sf. Pavel ne atrage atentia zicand: "nu va amagiti: Dumnezeu nu se lasa batjocorit; caci ceea ce seamana omul, aceea va si secera. Cel ce seamana in trupul sau (faptele amintite), din trup va secera stricaciune" (6, 7). Cu alte cuvinte, pacatele pe care le savarsim sunt pricina bolilor si incercarilor de tot felul care vin asupra noastra ca rasplata pentru ele.
In opozitie cu omul trupesc, care se conduce dupa trup, omul duhovnicesc traieste in Duhul Sfant. El nu se lasa abatut de duhul lumii, nici de judecata oamenilor, ci urmeaza constant calea credintei: se roaga zilnic, merge la biserica in fiecare duminica, posteste, se spovedeste si se impartaseste des cu Sf. Taine, si se fereste de orice pacat care-i poate intina constiinta, incercand sa faca numai binele, dupa exemplul Mantuitorului: "V-am dat voua pilda ca, precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi" (In. 13, 15).
Iata ce spune in legatura cu aceasta Valeriu Gafencu, un tanar care a patimit pentru credinta in Hristos si a murit in inchisoarea din Targu-Ocna in anul 1952, fiind supranumit "sfantul inchisorilor": "Prin Botez am primit harul curatitor, iar prin ungerea cu Sfantul Mir ne-am impodobit cu toate darurile Duhului Sfant, dar aceasta binecuvantata stare launtrica a ramas nelucratoare in noi, fiindca suntem crestini numai cu numele. Traim intr-o lume de confuzie, de libertinaj, de pacat. E o rusine sa fii credincios, e demodat sa fii moral! Omul botezat, pentru a se mantui, trebuie sa traiasca in Duhul Sfant toata viata, or noi tocmai asta n-am izbutit. Am crezut, ne-am rugat, am pastrat credinta, am suferit, dar pentru a te uni cu Hristos este necesar sa te curatesti launtric prin spovedanie si sa te innoiesti prin Sfanta Impartasanie. Constient deci si cu toata staruinta sa te unesti cu Hristos, sa te faci purtator al sfinteniei Lui, al puterii Lui, al iubirii Lui, al luminii Lui, al nemuririi Lui. Trebuie sa infrunti pacatul pana la moarte. Asa si numai asa te nasti din nou. Nu exista in privinta aceasta cale de compromis."
Iubiti credinciosi,
La sfarsitul acestui an se cuvine sa multumim bunului Dumnezeu pentru toate darurile cu care ne-a binecuvantat, chiar daca am fost si incercati in diferite feluri. Caci si incercarile vietii sunt tot o binecuvantare a lui Dumnezeu, daca le primim cu rabdare si cu credinta ca prin ele ne curatim de pacate.
Ii multumim bunului Dumnezeu si autoritatilor statului bavarez pentru dreptul de "Körperschaft des öffentlichen Rechtes" acordat Mitropoliei noastre, prin care suntem recunoscuti ca si Bisericile Romano-Catolica si Evanghelica.
Ii multumim bunului Dumnezeu, precum si preotilor si credinciosilor Mitropoliei noastre, care s-au implicat in edificarea Centrului eparhial si a Catedralei din Nürnberg, sfintita anul acesta in 14 mai de catre Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Romaniei.
Ii multumim bunului Dumnezeu pentru lucrarile care s-au facut in parohiile din Stuttgart, Viena, Berlin, Landshut, Offenbach, Salzgitter si Malmö, care si-au construit sau amenajat biserici proprii.
Ne rugam bunului Dumnezeu ca integrarea Romaniei in UE sa fie o binecuvantare atat pentru tara noastra, cat si pentru Europa, prin valorile duhovnicesti ale Ortodoxiei - de care toti oamenii au nevoie astazi - , si nu o slabire a credintei si identitatii noastre.
Punandu-va la inima aceste ganduri de invatatura cu nadejdea ca ele vor aduce rod in viata voastra a tuturor, va imbratisez cu dragoste parinteasca in Hristos Domnul, Cel nascut in pestera Betleemului, si va fac cele mai calde urari de sanatate si de tot binele.
Ma rog bunului Dumnezeu sa petreceti Sfintele Sarbatori cu pace si bucurie.
Sarbatori fericite si La multi ani!!
Al vostru de tot binele doritor si rugator catre Domnul,
Mitropolitul Serafim
 
Mitropolitul Iosif, alaturi de diaspora romana din Europa Occidentala si Merdionala de CraciunPDF Print E-mail
Paris, Franta / Romanian Global News
Accesari :256
Sunday, 24 December 2006

{mosimage}† Mitropolitul IOSIF
Hristos - Pacea noastra
Scrisoare pastorala la Nasterea Domnului 2006 catre tot clerul, cinul monahal si poporul drept slavitor din intreaga Mitropolie

„Betleeme, gateste-te! Iesle, bine te impodobeste! Pestera, primeste!
Ca Adevarul a venit, umbra a trecut si Dumnezeu oamenilor
din Fecioara S-a aratat, luand chipul nostru si indumnezeind trupul.
Pentru aceasta Adam innoindu-se, impreuna cu Eva striga:
pe pamant Bunavoirea S-a aratat ca sa mantuiasca neamul nostru.“
Din slujba Inaintepraznuirii,
stihira alcatuita de sfantul Sofronie al Ierusalimului

Prea Cucernice Parinte,
Iubiti frati in Domnul nostru Iisus Hristos,
Praznicul Nasterii Domnului este din nou un prilej de mare bucurie duhovniceasca pentru noi, crestinii. Pacea si bucuria se revarsa de la tronul Preasfintei Treimi peste lumea intreaga, peste tot omul. Acum, cand mantuirea noastra este aproape (Romani 13,11), cand Cel Unul din Sfanta Treime, Fiul Tatalui, Se naste in ieslea saracacioasa a necuvantatoarelor, devenita palat si templu ceresc, cerul si pamantul isi dau mana si se unesc pentru a readuce pacea intre om si Dumnezeu. Acum, harul Treimei Celei Una se revarsa peste lume prin Fiul, Cel ce din vesnicie Se naste din Tatal fara de mama, iar in lume, Se naste acum, la „plinirea vremii” (Galateni 4,4), din mama fara de tata. In ieslea Betleemului, Dumnezeu aratandu-Se, ne descopera pacea pe care a pregatit-o lumii prin Fiul Sau. „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire”, vesteste cerul prin ingerii Sai. In ieslea primitoare a Betleemului, taina voii Sale pentru mantuirea noastra, a celor pacatosi, se arata mai luminoasa ca oricand, asa cum proorocii Vechiului Testament au vazut-o: „si tu, Betleeme, casa Efratei, mic esti intre miile lui Iuda; dar din tine Cineva Imi va iesi in Israel sa-i fie lui Carmuitor; iar obarsiile Lui sunt dintru-nceput, din zilele vesniciei” (Miheia 5,1); „poporul cel ce umbla intru intuneric a vazut lumina mare; voi, cei ce locuiti in latura si in umbra mortii, lumina va straluci peste voi!… Ca Prunc ni S-a nascut, Fiu, si ni S-a dat, a Carui Stapanire si-o poarta pe umar; si numele Lui se cheama: Inger-de-mare-sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie” (Isaia 9,1,5). Neputinta noastra omeneasca a stricat pacea cu Dumnezeu si ne-a condamnat la singuratate, la izolare, la moarte, care este dusmanie cu Dumnezeu. Cel Care avea sa vina este vestit de prooroci ca „Domn al pacii”, Cel in Care Tatal ceresc isi pune toata dragostea pentru noi si prin Care revine spre noi cu pace, ca odinioara inspre Adam si Eva, care fugind s-au ascuns de la fata Lui. Iata cum Pruncul dumnezeiesc, din prea multa mila a Preasfintei Treimi se pune de buna voie intre noi si Tatal, devenind Mijlocitorul si Impaciuitorul nostru cu Parintele Sau si al nostru. Asa il arata si sfantul Pavel: „caci El este pacea noastra, El, Care-n trupul Sau a facut din cele doua lumi una…” (Efeseni 2,14); „caci in El a binevoit [Dumnezeu] sa salasluiasca toata plinatatea si prin El pe toate-ntru El sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El…” (Coloseni 1,19-20). Pacea, inainte de toate este legatura noastra cu Dumnezeu, pe care o regasim cu Hristos si in Hristos, fata de Parintele ceresc. Ea se infiripeaza si creste in noi de la botez pana la moarte, si in tot acest drum nu mai suntem singuri; Pruncul nascut in ieslea din Betleem ne arata calea, Se face chiar El Calea noastra, ca sa nu mai orbecaim in nestiinta, ci sa mergem cu El direct la tinta.
Iubiti credinciosi,
Pacea pe care Hristos ne-o aduce este pentru acum si pentru lumea aceasta. Fara a o avea aici, riscam sa nu o avem nici in vesnicie. Cuvantul care l-a insotit pe Hristos de la pestera din Betleem si pana la Cruce, trecand prin pogorarea la iad, in cele-mai-de-jos, apoi in zilele Invierii Sale si ale intalnirilor repetate cu ucenicii Sai pana la Inaltarea la cer, a fost cuvantul Pace. A venit sa propovaduiasca pacea, fiind El Insusi Pacea. El este „Domn al pacii” fara hotar, pace pe care nu o impune, ci o propune libertatii noastre, a celor claditi dupa chipul lui Dumnezeu, adica liberi. „Fericiti facatorii de pace…”. „In aceasta fericire – zice sfantul Ioan Gura de Aur - Domnul nu interzice numai dezbinarea si ura unora fata de altii, ci cere ceva mai mult: sa impacam pe cei invrajbiti. Si adauga o rasplata duhovniceasca: ‚caci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema’ (Matei 5,9)”. Nu putem fi numiti fii ai lui Dumnezeu si frati ai lui Hristos, fara sa devenim si noi facatori de pace, dupa chipul Celui ce ne-a impacat cu Tatal. Dar nu numai cu Tatal doreste Hristos sa ne impace, ci cu toti aceia cu care suntem invrajbiti. Niciodata in istoria omenirii nu s-a strigat mai mult cuvantul pace decat in acest ultim secol. Cine dintre noi, oamenii, nu doreste pacea? Dar ce greu o gasim! Cata nefericire nu aduc in viata noastra personala, sau in familiile noastre, dezbinarea, ura, agresivitatea omeneasca? Ca sa putem iesi din acest impas trebuie sa-L primim pe Hristos si pacea pe care El ne-o propune, pacea care vine din darul iertarii, din darul libertatii fata de lucrurile trecatoare ale acestei vieti. Acestea sunt daruri pe care Hristos Insusi le-a adus in lume prin intruparea Sa, impacandu-ne cu Tatal, prin iertare.
„Pace va las voua, pacea Mea v-o dau; nu precum v-o da lumea v-o dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra nici sa se infricoseze… Pe acestea vi le-am grait, ca-ntru Mine pace sa aveti. In lume necazuri veti avea, dar indrazniti: Eu am biruit lumea!” (In 14,27 si 16,33). Hristos a biruit lumea pacatului si a nedreptatii cu pacea Lui, pace pe care si noi o primim ca dar in toate rugaciunile si slujbele Bisericii. La fiecare slujba auzim preotul care reia cuvantul lui Hristos, spus si ucenicilor dupa Inviere: Pace voua! sau Pace tuturor! Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem mereu este: sunt om al pacii? ma lupt sa aduc pace in sufletul meu si al celor din jur? Urmandu-L pe Hristos, traind cu El, primind si inmultind darul pacii, devenim si noi facatori de pace, devenim fii ai lui Dumnezeu. „Caci vazandu-L pe Cel ce a binevoit sa Se faca asemenea noua, si fiind vazuti de El, - zice sfantul Simeon Noul Teolog - ne-am invrednicit sa ne facem asemenea Lui, asa cum se intampla cu cineva care vede de departe fata prietenului si vorbeste cu el si i se adreseaza si aude glasul lui.” Glasul lui Hristos sa ne aduca si astazi, si pana la sfarsitul veacurilor, pace.
In aceasta sfanta zi a Nasterii lui Hristos doresc tuturor Sarbatori fericite, sanatate, putere si curaj duhovnicesc in purtarea tuturor greutatilor vietii, spor in viata copiilor dumneavoastra - pe care sa nu-i lasati fara Hristos, fara darurile pe care El le-a adus in viata noastra si pe care noi trebuie sa le transmitem lor.
Va multumesc pentru solidaritatea dumneavoastra cu cei care si anul acesta au suferit in Romania de pe urma inundatiilor, mai ales in zona de sud, langa Dunare, si care se vor bucura de dragostea dumneavoastra, a celor de departe.
La multi ani!
† Mitropolitul Iosif
Paris, Nasterea Domnului 2006

 

 
Pastorala de Craciun a IPS Sofronie, al Episcopiei Ortodoxe Romane din UngariaPDF Print E-mail
Giula, Ungaria / Romanian Global News
Accesari :262
Sunday, 24 December 2006
† SOFRONIU 
Din mila lui Dumnezeu Episcop al Natiunii Romane Orientale din Ungaria, iubitului cler, ravnitorilor monahi si devotatilor credinciosi har, binecuvantare si pace de la Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, iar de la noi neadormita rugaciune si neasfintita pretuire.
Iubitii mei fii sufletesti,
Nimic din lumea aceasta nu este la voia intamplarii. Aceasta este o realitate cotidiana. Putin timp daca dedicam luarii-aminte, intelegem acest adevar din viata noastra de zi cu zi. Cand suntem prunci, ne simtim mangaiati si ocrotiti. In adolescenta si tinerete invatam cum sa traim, cum sa ne bucuram de bunatatile oferite noua in lumea aceasta, cum sa ne pregatim pentru a ne face un nume, o situatie, un viitor. La maturitate incepem sa gustam fructele sadite in primavara vietii si ne pregatim de amurg, incepem sa deprindem arta supravietuirii si ne apropiem de intelepciunea necesara trecerii pragului acestei vieti.
Asa curge viata noastra pamanteasca, intre bucurii si necazuri, intre sperante si disperari, intre extazuri si agonii, intre cer si pamant. Si asa este bine si frumos. Asa s’au scurs toate generatiile dinaintea noastra. Si Dumnezeu Domnul stie si lasa, ingaduie astfel. Conditia umana penduleaza intre stralucire si intuneric, omeneste vorbind, de la vederea luminii zilei pana la lasarea intunericului. Intre nastere si moarte pendulam, ratacim, peregrinam, calauziti de faruri, strajuiti de ingeri, incalziti de dorul dupa Paradisul pierdut, manati de setea de cunoastere, curiosi, neinfranti, neinfricati sau, dimpotriva, amarati, obositi, satui.
 Dragii inimii mele adoratori ai lui Hristos,
Nu acesta a fost planul lui Dumnezeu pentru Adam si urmasii lui. Nu doar atat. Nu numai asa de putin, oricat de intensa ar fi efemera emotie in fata maretiei fragilei conditii umane. Dumnezeu pentru Adam a voit mult mai mult. A vrut sa’i impartaseasca din preaplinul vietii dumnezeiesti. A vrut sa’l faca partas frumusetii nepieritoare, tineretii vesnice, vietii neimputinate, sau, pentru a folosi cuvintele care ne-au alinat plansul copilariei, nelinistea fiecaruia dintre noi din vremea cand viata noastra reala, a Micului Print, se amesteca feeric cu Fetii-frumosi si
Ilenele-cosanzene, eram  meniti „tineretii fara batranete si vietii fara de moarte”.
Oricat de necrezut ar parea, asa stau lucrurile, in cel mai adanc, mai cutremurator, mai exact adevar: Adevarul dumnezeiesc, ce vrea „ca toti oamenii sa se mantuiasca” (I Timotei 2,4). Numai ca nu este un lucru usor, nici simplu, judecand dupa limitele noastre omenesti; „la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta” (Matei 19,26). Si pentru ca moartea, sfarsitul oamenilor, trebuia sa primeasca un sfarsit, „vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit” (I Corinteni 15,26), Dumnezeu trebuia sa opereze in chiar fiinta omului. Astfel a hotarat sa’L dea pe Fiul Sau spre a Se face om si spre a birui moartea, prin invierea Sa din morti.
Dreptmaritori crestini,
Pentru a birui moartea prin inviere, Hristos a trebuit, mai intai, sa Se nasca, sa Se inomeneasca, sa Se intrupeze. El Insusi, in convorbirea cu fariseul Nicodim, spune despre Sine: „Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L’a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16). Iar in Simbolul niceo-constantinopolitan al credintei, ne marturisim credinta „intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Carele din Tatal S’a nascut mai inainte de toti vecii; Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s’au facut”.
Mai mult, impreuna aducem marturie despre El, „intr’un gand”, cum spunem la Sfanta Liturghie, ca El, Fiul lui Dumnezeu este Cel „Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S’a pogorat din ceruri si S’a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S’a facut om”. Asadar, acum, la Craciun, serbam nasterea Lui, a Mantuitorului, a Celui Ce prin moartea si invierea Lui, prin inaltarea Sa la cer, in mod virtual, ne-a restaurat pe noi, urmasii lui Adam. Urmeaza ca si noi, prin harul Sfantului Duh primit in Taina Sfantului Botez si sigilati prin Sfanta Mirungere cu „pecetea darului Sfantului Duh”, sa actualizam in propria noastra viata aceasta realitate hristica, divino-umana.
Preaalesi urmatori ai lui Hristos,
Din cele aratate mai sus, veti intelege cu totii ca sarbatoarea nasterii dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos, Mantuitorul, Cel nascut din veci din Tatal si de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant, nu este o sarbatoare oarecare. Ea se constituie intr’un reper important al Anului bisericesc, improspatandu-ne memoria, trezindu-ne mereu la realitatile netrecatoare ale lui Dumnezeu, amintindu-ne neincetat de planul de mantuire a lui Dumnezeu, de iesirea noastra din robia mortii, prin jertfa rascumparatoare si salvarea de la moarte a tuturor urmasilor lui Adam, act unic in istoria omenirii si pe care avem datoria de a’l actualiza in propria viata.
Din aceasta cauza, dragii mei, ceea ce noi serbam astazi nu este doar o simpla bucurie trecatoare, o festivitate imbelsugata, un praznic fericit. Este toate acestea la un loc si inca ceva: o realitate rupta din Ceruri, un dar venit inspre noi de acolo de unde este „tineretea fara batranete si viata fara de moarte”, de la „Cel ce este” (Iesirea 3,14), Dumnezeul Cel viu, intru Carele toti traiesc si moartea a fost biruita, Dumnezeul lui Avraam,  Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob (Iesirea 3, 15), Dumnezeul viilor, iar nu al mortilor (Matei 22,32). Oare ce inseamna aceasta, decat ca avem, si prin Craciunul anului in curs, o mare sansa. O speranta noua, innoita. Sa nu o irosim, pierzand vremea cu lucruri neimportante. Sa ne bucuram, totusi, stiind insa ce a pregatit Dumnezeu pentru noi.
Sarbatori pline de har, belsug duhovnicesc si alese impliniri, intru multi, fericiti, binecuvantati si insufletiti de nadejdea mantuirii ani Va doreste tuturor,
 
Al Vostru Episcop Sofroniu,
de tot binele voitor si smerit rugator la Tronul Dreptului Judecator Hristos Iisus, Dumnezeu-Omul, Unul-Nascut Fiul Tatalui, nascut ca Fiul Omului in Betleemul Iudeii, din Pururea Fecioara.
Data in Cetatea noastra Episcopala din Giula, cu ocazia Nasterii Mantuitorului, 2006
 
IPS Nicolae, alaturi de romanii din America de sarbatoriPDF Print E-mail
Chicago, SUA / Romanian Global News
Accesari :239
Sunday, 24 December 2006
{mosimage}PASTORALA LA PRAZNICUL NASTERII DOMNULUI 2006
 
† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi
Iubitului cler si dreptmaritorilor crestini, pace si bucurie de la Hristos Domnul, iar de la noi arhiereasca binecuvantare.
„Nu va temeti. Ca, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; ca in cetatea lui David vi S-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11).
 
Prea Cucernici Parinti,
Iubiti Credinciosi,
 In aceasta zi de praznic imparatesc, va salut si eu cu cuvintele ingerilor vestitori ai minunii din ieslea Betleemului. Va salut si va vestesc bucurie mare, caci Hristos Domnul s-a nascut si pentru noi, pentru fiecare dintre noi cei ce ne numim crestini. De aceea bucuria se continua de 2000 de ani, bucurie ca ni s-a nascut Mantuitor.
Aceasta bucurie este vestita de ingeri nu numai pastorilor, ci intregii creatii. In Condacul praznicului spunem ca pamantul pestera Celui neapropiat aduce, iar in alte cantari ca pestera si ieslea L-au primit. Intregul univers participa la pogorarea lui Dumnezeu pe pamant si se bucura de trimiterea Mantuitorului. Cerul si pamantul astazi s-au impreunat nascandu-se Hristos, spune o alta cantare de la slujba Vecerniei.
Cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti a fost porunca lui Dumnezeu la crearea omului (Facere 1, 28). Coroana a creatiei, omul nu numai ca aduna intru sine elementele universului, materialul si spiritualul, dar avea si menirea sa ofere acest univers Creatorului, sa spiritualizeze lumea si sa o inalte catre Dumnezeu. Parintele Staniloae vorbeste despre o legatura puternica dintre om si lume: Lumea sau natura este o parte a naturii omului, deci conditie a existentei si a dezvoltarii omului pe pamant. Dar natura este si mediu de comunicare inter-umana, prin natura omul influenteaza semenii, in bine sau in rau. Cazut in pacat, omul isi pierde insusi rostul existentei lui pe pamant, si odata cu el intreaga creatie sufera. Faptura a fost supusa desertaciunii, nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o, spune Sf. Apostol Pavel (Rom. 8, 20). Omul indepartat de Dumnezeu duce cu el creatia in aceeasi indepartare care are ca limita moartea.
Dar Dumnezeu nu l-a lasat pe om si nici lumea pe care a creat-o. La plinirea vremii l-a trimis pe insusi Fiul Sau, sa ia trupul omului ratacit si sa fie primit de creatia ce se indrepta spre pieire. O cantare de la slujba Utreniei spune: Vazand Ziditorul pe omul pe care l-a zidit cu mainile pierind, plecand cerurile S-a pogorat si pe acesta, intrupandu-Se din dumnezeiasca Fecioara, il zideste cu totul din nou. Iar o alta cantare spune: Cumplita vrajba intre Ziditor si faptura prin venirea Sa, taind-o Stapanul, a pierdut de tot pe pierzatorul vrajmas si lumea unind cu puterile de sus, a apropiat pe Ziditor de oameni. Intruparea Fiului lui Dumnezeu a readus pacea dintre om si Dumnezeu, a re-asezat intreaga faptura in relatia primordiala de comuniune, de impartasire a harului lui Dumnezeu catre creatura. Iar aceasta este bucuria pe care se cuvine sa o vestim luand exemplul ingerilor, cum spune Sedealna Utreniei: Sa se bucure cerul, sa se veseleasca pamantul! Ca s-a nascut pe pamant Mielul lui Dumnezeu dand izbavire lumii.
Daca intelem rostul acestei bucurii oferite de Nasterea Mantuitorului, trebuie sa facem pasul urmator si sa traim acum aceasta sansa pentru fiecare. Hristos se naste, mariti-L, cantam cu totii folosind timpul prezent. Nasterea Domnului este un eveniment prezent si semnificativ, acum in timpul nostru si in locul unde ne aflam. Impacarea adusa de Hristos, intre Dumnezeu si om, intru Dumnezeu si lume, opereaza acum. Primindu-L pe Hristos, lasand pacea Lui sa se salajluiasca in sufletele noastre, ne facem si noi unelte ale mantuirii lumii, ale naturii ce ne inconjoara. Viata noastra plina de Hristos poate fi izvor de indreptare pentru natura exploatata fara masura, pentru lumea intreaga ce asteapta scapare. Iar daca ne amintim cuvintele Parintelui Staniloae, prin aceasta natura il putem ajuta si pe semen sa-l primeasca pe Dumnezeu. Mantuirea adusa de Hristos se refera si la legatura noastra cu semenul. Am pierdut prin pacat profunzimea cunoasterii semenului, Dumnezeu ne-a redat-o prin Intruparea Fiului. Drumul vietuirii crestine trece prin aceasta lupta de a redescoperi ce se intampla cu adevarat cu cel de langa noi. Aceasta lupta nu mai este insa un efort pur uman, ci Hristos Mantuitorul este cu noi pentru a ne arata drumul spre sufletul aproapelui nostru. Si acesta este inca un motiv sa cantam Hristos din ceruri, intampinati-L.
Iubiti frati intru Hristos,
La acest praznic slavit va indemn sa luam aminte la semnificatia bucuriei Intruparii Fiului lui Dumnezeu, sa ne intelegem responsabilitatile pentru noi si pentru lume, sa privim cu dragoste natura si sa dorim sa o restauram prin harul lui Hristos ce se pogoara asupra noastra. Iar noi, preoti si credinciosi ai Arhiepiscopiei, se cuvine sa ne bucuram si pentru binefacerile lui Dumnezeu revarsate asupra noastra. La Congresul din iulie trecut am adoptat noul Statut al Arhiepiscopiei, o noua temelie pentru misiunea noastra, dar am fost si partasi la hirotonia Prea Sfintitului Parinte Ioan Casian de Vicina ca episcop vicar al Arhiepiscopiei noastre, nou prilej de bucurie si de cuvant de multumire adus lui Dumnezeu.
In aceasta zi de praznuire va doresc tuturor sarbatori fericite, cu sanatate, pace si impliniri pentru familiile dumneavoastra si toti cei dragi. Noul An sa ne fie binecuvantat, sa ne inmultim speranta si sa crestem in credinta in Dumnezeu.
Va imbratisez frateste in Hristos Domnul si va urez sa petreceti sfintele sarbatori ale Craciunului, Anului Nou si Bobotezei cu sanatate si pace.
 
La multi Ani!
 
Al vostru frate intru rugaciune catre Dumnezeu,
† NICOLAE
Chicago,
Praznicul Nasterii Domnului, 2006
 
Mesaj de Craciun al IPS Nathaniel pentru romanii de pe continentul nord-americanPDF Print E-mail
Michigan, SUA / Romanian Global News
Accesari :243
Sunday, 24 December 2006
{mosimage}„Stiu”, i-a zis femeia, „ca are sa vina Mesia, (caruia I se spune Hristos); cand va veni El, are sa ne spuna toate lucrurile.” Iisus i -a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela” (Ioan 4,25-26).
Hristos se naste! Mariti-L!
Iubitului nostru cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini ai
Episcopiei noastre de Dumnezeu-pazite, Har, Mila si Pace de la Hristos Domnul Cel Nascut, iar de la noi parinteasca dragoste si arhieresti binecuvantari!
Iubiti credinciosi,
Atotputernicul Dumnezeu, in marea Sa milostivire si bunatate, a revarsat peste noi darul de a sarbatori acest minunat praznic al implinirii fagaduintei Sale facute prin prooroci, a venirii Mantuitorului Hristos, Unsul lui Dumnezeu, intruparea vesnicului Cuvant al lui Dumnezeu „Care este viata” (I Ioan 1,1), Caruia se cuvine toata marirea si cinstirea in vecii vecilor.
Atunci cand femeia samariteanca s-a apropiat de Iisus la fantana patriarhului Iacob, era un pic indignata ca El, un evreu, i-a cerut sa bea apa, dar a fost surprinsa atunci cand El i-a oferit „izvor de viata vesnica” (Ioan 4,4). Dialogul lor a continuat si femeia a facut afirmatia ca acum intelege ca Iisus este prooroc. Mantuitorul Hristos a afirmat apoi ca „Duh este Dumnezeu si cei care I se inchina trebuie sa o faca in duh si in adevar.” (Ioan 4,23). Surprinsa, femeia s-a aparat, spunand ca Mantuitorul Care va veni le va implini pe toate. Si noi, in inimile noastre, ne aparam actiunile si viata in acelasi chip atunci cand Dumnezeu ne cheama sa I ne inchinam in duh si in adevar.
Iubiti credinciosi,
Sa ne aducem aminte cat de frumoase sunt cuvintele care au iesit de pe buzele Mantuitorului: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela!” Cel care cerea apa sa bea afirma ca este Mantuitorul! Ce bucurie a cuprins-o pe aceasta fiica a Evei, care si-a prins poala imbracamintei sa poata alerga mai repede in cetate pentru a vesti locuitorilor ceea ce auzise, repetandu-si mereu aceste cuvinte ale Cuvantului Vietii care-i schimbau viata, in timp ce alerga spre cetate. Cu aceste ganduri in inima ei, ea a spus tuturor : „Veniti sa vedeti pe un Om care mi-a spus toate cate am facut; Nu cumva este Acesta Hristosul”. Prin simpla prezenta in preajma Mantuitorului, femeia aceasta a devenit evanghelista Sa, vestitoarea Vestei cele bune, ca prin Hristos, Dumnezeu va spune poporului Sau toate! Emanuel, Dumnezeu este cu noi, este numele pe care Proorocul Isaia il da Mantuitorului, Care, intr-adevar ni-L va dezvalui pe Tatal. Cuvintele femeii sunt ca si vestea pe care ingerul a dat-o pastorilor la Nasterea Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos in Betleem: „astazi, in cetatea lui David, vi sa nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2,11). Auzind implinirea proorociei, pastorii au raspandit vestea adusa lor de inger si altora, la fel cum femeia samariteanca va face mai tarziu. Este o parte din bucuria acestei sarbatori, ca cei care o praznuiesc, sunt de asemenea, miscati sa impartaseasca, sa vesteasca, sa marturiseasca ca Dumnezeu a binecuvantat creatia Sa cu Mantuitorul ei, Care este El insusi vesnic si Care a venit pe pamant sa izbaveasca pe cei cazuti.
Intr-una din cantarile Praznicului, ne indemnam: „Veniti sa cantam lui Hristos Dumnezeu Fiul, Care fara schimbare S-a nascut mai inainte de toti vecii din Tatal, si Care, in aceste zile, in chip minunat, S-a nascut cu trup din Fecioara! Si asa sa strigam : Cel ce ai inaltat pe credinciosii tai, Doamne, marire tie!” (Irmosul 2 din Canonul Nasterii).
Regele David, inspirat de Duhul Sfant, proorocea: „regii pamantului uneltesc impotriva lui Dumnezeu si a Unsului Sau”, iar Dumnezeu in ceruri rade de ei si-I spune Hristosului Sau: „Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut!” (Psalmii 2, 2 si 7). Oare nu a fost Irod regele care a uneltit sa-L ucida pe pruncul Iisus (Matei 2,18) si un alt Irod, Tetrahul, care a pus sa fie ucis Ioan Botezatorul, inainte-Mergatorul Domnului (Matei 14). „Ioan a marturisit despre El, cand a strigat: El este Acela despre care ziceam eu: Cel ce vine dupa mine, este inaintea mea, pentru ca era inainte de mine”. (In 1,15). Marturisind despre Mantuitorul, Ioan Botezatorul implineste proorocirea despre Emanuel, Dumnezeu este cu noi, Iisus Hristos, „nascut din Duhul Sfant si de la Fecioara Maria”, vesnic cu Tatal.
Proorocirea lui David continua pana la venirea a doua a lui Hristos. Uneltiri impotriva lui Dumnezeu si a Unsului Sau continua: proorocirile sunt ridiculizate, Biserica dispretuita, credinciosii invrajbiti, dar Dumnezeu nu poate fi inselat! Ceea ce a hotarat, va infaptui; ceea ce a spus, va face; cei pe care i-a ales, isi vor indeplini misiunea. Pruncul Iisus cel prigonit, va separa intr-o zi graul de neghina, si „va veni din nou cu marire sa judece viii si mortii” (Crezul). Noi trebuie sa fim asemenea femeii samaritence, asemenea pastorilor, asemenea lui Andrei care a marturisit fratelui sau Petru : „Am aflat pe Mantuitorul!” (Ioan 1,42). A-L afla pe Mantuitorul nu inseamna a-L ascunde, ci a-L proclama, a vesti Vestea cea Buna a iubirii lui Dumnezeu fata de omenire, caci El „... a trimis pe Unicul Sau Fiu, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3,16). A praznui aceasta sarbatoare, inseamna a ne bucura impreuna cu ceilalti de semnificatia ei. Si noi, L-am aflat pe Mantuitorul, si noi, il marturisim cum a facut-o Petru : „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu!” (Matei 16,17). In El avem viata; El este viata, viata noastra, si astazi suntem chemati sa dam „slava lui Dumnezeu intru cele inalte!” (Luca 2,14) Proorocul Isaia proclama: „Iata Robul Meu, pe care -L sprijinesc, Alesul Meu, in care isi gaseste placere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata” (Isaia 42,1).
Iubiti credinciosi,
Acestea sunt cuvintele Domnului adresate noua prin proorocul Sau. Judecata va veni peste neamuri, ceea ce inseamna pentru noi si pentru cei care imbratiseaza adevarul, ca judecata va veni peste toate popoarele si natiunile. Judecata la care se refera nu este o chestiune de legalitate, ci restabilirea imparatiei Sale, a raiului din care protoparintii nostri, Adam si Eva, au fost pe drept izgoniti. Atunci cand Isaia foloseste cuvantul „rob” referindu-se la Mantuitorul nu o face in sensul de inferioritate, ci aratand ca Mantuitorul va actiona la fel cum ar actiona Dumnezeu Tatal insusi. Bucuria lui Dumnezeu este ca omenirea sa aiba din nou viata impreuna cu El prin Hristos care este vesnic. Aceasta este promisiunea pe care o face Mantuitorul catre femeia samariteanca, ca va trimite: „izvor de viata vesnica .” si voi, si eu avem in noi acest izvor de viata vesnica care este marturisirea noastra de credinta ca Iisus este Hristosul, Mantuitorul, Izbavitorul lumii.
Iubiti credinciosi,
Sarbatorind acest praznic plin de promisiuni, haideti sa ne intoarcem ochii nostri catre Mantuitorul
Iisus, sa ne asezam la picioarele Lui si sa ne deschidem inimile catre izvorul de viata vesnica; sa vestim in viata noastra de zi cu zi, la lucru, in piete, la scoala, prin faptele si cuvintele noastre: „il cunosc pe Mantuitorul Hristos care ne invata pe noi toate”, pentru ca Hristos se naste! Mariti-L! Hristos din ceruri, intampinati-L!
+NATHANIEL
Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Detroitului si al
Episcopiei Ortodoxe Romane din America
 
Cum pot romanii sa faca afaceri in ItaliaPDF Print E-mail
Bucuresti, Romania / Romanian Global News
Accesari :279
Sunday, 24 December 2006
{mosimage}Departamentul pentru Munca in Strainatate informeaza cetatenii strain care intentioneaza sa desfasoare o activitate autonoma pe termen lung sau doreste sa constituie o societate comerciala ori sa acceada la functii in cadrul unei societati pe teritoriul Italiei trebuie sa aiba un atestat eliberat de autoritatile competente cu maxim trei luni inainte, din care sa rezulte ca nu exista motive care sa impiedice eliberarea autorizarii, licentei sau aprobarii ori inscrierea intr-un anume registru sau album prevazut pentru desfasurarea respectivei activitati.
In ceea ce priveste exercitarea unei profesii este necesara recunoasterea diplomei profesionale obtinute de strain intr-o tara extra-UE,  sa aiba atestatul autoritatii competente si cel al Camerei de Comert solicitate si strainilor care presteaza servicii in cadrul societatilor chiar si cooperativelor care au fost constituite de cel putin 3 ani, sa aiba atestat din partea Camerei de Comert competenta teritorial privind parametrii legati de resursele necesare pentru desfasurarea activitatii respective (disponibilitatea in Italia a unei sume superioare capitalizarii anuale a alocatiei sociale), sa demonstreze disponibilitatea unei locuinte in Italia (contract de vanzare-cumparare sau de inchiriere, declaratia unui cetatean italian sau strain cu sedere legala in Italia care sa ateste punerea la dispozitie a unei locuinte adecvate), sa demonstreze existenta unui venit mediu anual cel putin egal cu cel rezultat din alocatiile sociale – 8.400 euro/an. Infiintarea unei societati comerciale consta, in primul rand, in solicitarea codului fiscal al firmei de la Agentia de Intrari. La Registrul Firmelor din cadrul Camerei de Comert este obligatorie inscrierea in termen de 30 de zile de la inceperea activitatii prezentand cererea, un document de identitate, permisul de sedere valabil si un timbru fiscal de 14,62 euro. Firmele inscrise in Registrul Firmelor trebuie sa plateasca anual Camerei de Comert competente teritorial o suma in functie de cifra de afaceri, utilizand modelul F24 pana la data fixata pentru plata primei parti din taxa pe venit. In functie de specificul firmei, aceasta trebuie inscrisa in diferite registre, albume sau liste, unele fiind in administrarea Camerei de Comert. Exista asadar: registrul mediatorilor, registrul mediatorilor maritimi, registrul agentilor si reprezentantilor de comert, registrul expeditorilor, registrul comisionarilor si mandatarilor, registrul estimatorilor si evaluatorilor publici etc.Exercitarea anumitor activitati comerciale, de transport sau de servicii este subordonata inscrierii in registre specifice. Aceasta inscriere este necesara insa nu si suficienta, deoarece pe langa aceasta mai este necesara si o licenta, autorizatie sau un alt document administrativ, care sa-i permita aspirantului antreprenor exercitarea respectivei activitati. Pentru anumite activitati, ca de exemplu, instalarea anumitor sisteme, service auto, curatenie, dezinfectie, deratizare, fabricarea si administrarea unui depozit de margarina si grasimi alimentare etc., inscrierea initiala la Registrul Firmelor este considerata provizorie, devenind definitiva numai dupa efectuarea verificarii criteriilor tehnice si profesionale.
 
Accesul lucratorilor romani pe piata fortei de munca din Marea Britanie dupa 1 ianuarie 2007PDF Print E-mail
Bucuresti, Romania / Romanian Global News
Accesari :347
Sunday, 24 December 2006
{mosimage}Departamentul pentru Munca in Strainatate informeaza persoanele interesate cu privire la regimul aplicabil cetatenilor romani in Marea Britanie dupa 1 ianuarie 2007.Deoarece Marea Britanie a impus restrictii privind circulatia fortei de munca pentru cetatenii romani si bulgari pe piata muncii din aceasta tara, accesul acestora se va realiza in mod similar celui de pana la data de 1 ianuarie 2007, urmand a fi insa relaxat pentru anumite categorii de lucratori. Persoanele inalt-calificate vor avea drept de munca in functie de indeplinirea punctajului minim din schemele specifice (ca regula generala sunt avantajati absolventii de institutii britanice de invatamant superior). Nu sunt prevazute limitari ale numarului persoanelor cu inalta calificare care obtin drept de munca. Persoanele calificate vor avea drept de munca daca obtin un permis de munca. Persoanele necalificate vor avea drept de munca in cadrul schemelor si plafoanelor specifice din agricultura si industria alimentara (scheme care vor fi deschise exclusiv lucratorilor din Romania si Bulgaria la un an de la intrarea in vigoare a Legii privind regimul aplicabil cetatenilor romani si bulgari, adoptata de Parlamentul britanic in data de 13 decembrie 2006, pana atunci se vor incheia, progresiv, cotele alocate altor tari care nu sunt membre ale UE). Liberii intreprinzatori (self-employed) vor avea drept de munca exclusiv in ce priveste exercitarea activitatii de liber-intreprinzator. Drepturile cetatenilor romani pe teritoriul Marii Britanii sunt drepturi de care acestia se bucura in mod automat in calitate de cetateni ai Uniunii. Dreptul de a calatori si de a se stabili liber in Marea Britanie, dreptul neingradit de munca pentru persoanele care au fost angajate legal in Marea Britanie neintrerupt pentru o perioada de cel putin un an (din aceasta categorie nu fac parte si liber-intreprinzatorii), dreptul studentilor de a lucra part-time (in limita a 20 ore pe saptamana), preferinta pentru lucratorii romani si bulgari fata de lucratorii din statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene (principiul preferintei comunitare), abrogarea masurii de returnare in Romania a persoanelor care lucreaza ilegal (si inlocuirea acesteia, in cazul Marii Britanii, cu un sistem de amenzi si detentie pentru trei luni, in cazul in care amenda nu este platita la timp).
 
Conditii munca FinlandaPDF Print E-mail
Helsinki, Finlanda / Romanian Global News
Accesari :474
Sunday, 24 December 2006
{mosimage}
1. Cum se poate cauta un loc de munca?
In Finlanda exista peste 200 de birouri de ocupare a fortei de munca, situate in principalele orase si regiuni. Aceste birouri ofera informatii despre locurile de munca disponibile, modul efectiv de cautare a acestora, situatia in cazul diverselor ocupatii. Pentru angajatori sunt
oferite servicii in domeniul recrutarii si instruirii personalului.

Un alt mod de a cauta un loc de munca este prin intermediul oficiilor EURES, care ofera asistenta atat persoanelor care doresc sa lucreze in strainatate, cat si angajatorilor care intentioneaza sa recruteze forta straina de munca.

La link-ul http://www.mol.fi/mol/en/02_working/index.jsp, se pot accesa adresele birourilor de ocupare a fortei de munca si a oficiilor EURES.
Trebuie mentionat faptul ca accesarea adreselor birourilor de ocupare a fortei de munca din Finlanda se poate face numai in finlandeza.
De mentionat ca marea majoritate a angajatorilor solicita cunoasterea limbii finlandeze. 

2. Aspecte de interes (ex. obtinerea unei locuinte, impozite, contributii la asigurari sociale etc). Lucratorilor provenind din alte state membre UE, li se acorda aceleasi drepturi si le revin aceleasi obligatii ca si cetatenilor finlandezi in ceea ce priveste asigurarile sociale si de
sanatate. Detalii privind asigurarile, impozitele, obtinerea unei locuinte etc, sunt disponibile la http://www.mol.fi/mol/en/02_working/05_foreigners/index.jsp. La aceasta adresa sunt disponibile doua ghiduri ce contin informatii utile: “Working in Finland? - Information about
living and working in Finland” si “Quick Guide to Living and Working in Finland” .

3. Probleme de tip demografic
In ceea ce priveste repartitia fortei de munca pe regiuni, se constata ca Insulele Aaland (sud-vest) beneficiaza de cea mai mare rata a ocuparii fortei de munca (82,2%).
Regiunea cu nivelul cel mai scazut este Kainu (46,5%). In anul 2004, media ocuparii fortei de munca la nivelul intregii tari era 65,1% din populatie. In general, regiunile situate in Sud
si Vest inregistreaza o ocupare mai mare a fortei de munca decat cele situate la Nord si Nord-Est.

4. Publicatii de interes
Studii ce contin informatii la zi cu privire la diverse aspecte legate de piata muncii sunt accesibile la http://www.mol.fi/mol/en/01_ministry/08_publications/index.jsp
La aceeasi adresa se gasesc Buletine lunare privind angajarea fortei de munca, care ofera date privind somajul, locurile de munca libere, masurile recente ale autoritatilorcu responsabilitati in materie.


Sursa: Ambasada Romaniei in Finlanda

 
top

(C) 2018 Romanian Global News - singura agentie de presa a romanilor de pretutindeni
Programare si design Ideal Data Solutions